Viata Sfantului Sfintit Efrem, Patriarhul Antiohiei

SFÂNTUL IERARH EFREM, PATRIARHUL ANTIOHIEI
(08 iunie)

Sfântul Efrem a fost mai întâi voievod al partilor Rasaritului, pe vremea împaratiei lui Anastasie si apoi a lui Iustin, iar dupa aceea a fost pus patriarh al Antiohiei. El era barbat dreptcredincios, cu viata îmbunatatita si placuta lui Dumnezeu, foarte milostiv cu cei saraci, îndurator si împreuna patimitor cu cei ce erau în primejdii, si iubit de toti. Iar alegerea lui la patriarhie a fost cu buna voirea lui Dumnezeu si prin descoperirea ce s-a facut unui sfânt episcop pe vremea când se zidea cetatea Antiohiei, dupa risipire.

In acea vreme, înmultindu-se în Antiohia felurite eresuri si eretici, ca nestorienii, eutihienii si altii, iar dumnezeirea lui Hristos fiind hulita si cinstea Preacuratei Maicii lui Dumnezeu defaimata, mânia lui Dumnezeu s-a atins de cetate în ziua de 29 mai, într-o joi la amiaza, când s-a facut un cutremur mare de pamânt si s-a aprins si un foc nestins.

Deci din acel cutremur s-au sfarâmat si au cazut cladirile de piatra si zidurile cetatii, iar focul le-a mistuit pe toate, aratând prin aceasta cumplita mânie a lui Dumnezeu asupra oamenilor celor pacatosi. Si putin a fost de nu s-a asemanat Antiohia cu Sodoma si Gomora, pentru ca a pierit cea mai mare parte a cetatii. Multi au fost ucisi de zidurile ce cadeau si se sfarâmau, iar altii au fost cuprinsi de foc. Iar la sfârsitul tuturor, cazând un stâlp peste Efrasie, patriarhul Antiohiei, 1-a omorât; si a fost în poporul cel ramas plângere si tânguire mare si frica a cuprins toate cetatile si tarile dimprejur.

Acea mânie a lui Dumnezeu, care s-a savârsit cu iutime asupra Antiohiei, a fost vazuta cu ochii cei mai înaintevazatori de unii din sfintii parinti care erau în locuri prea departate, precum Cuviosul Teodosie cel mare în Palestina si Cuviosul Zosima din Cezareea Palestinei. Si se tânguiau aceia, rugându-se lui Dumnezeu ca sa nu piarda pâna la sfârsit cetatea asupra careia S-a mâniat cu dreptate.

Iar dupa acel înfricosat cutremur si ardere mare, împaratul Iustin a trimis în Antiohia pe acest voievod al Rasaritului, pe fericitul Efrem, ca sa înnoiasca cetatea cu zidiri noi; si el facea cu sârguinta lucrul poruncit. Si era acolo între lucratori si un episcop oarecare, nestiut de nimeni, care, lasându-si cinstea si rânduiala sa, lucra la zidire cu naimitii, în chip de sarac. Iar într-una din zile, voievodul Efrem a avut despre episcop o descoperire ca aceasta: episcopul, fiind ostenit de munca, dormea pe pamânt si un stâlp de foc se vedea stând deasupra lui care ajungea pâna la cer. Si aceasta a vazut-o fericitul Efrem nu o data, nici de doua ori, ci de mai multe ori, si s-a înspaimântat, pentru ca acea minune era cu adevarat înfricosata si plina de spaima. Si nu stia voievodul ca lucratorul acela este episcop, caci cum era cu putinta sa-1 cunoasca cine este, fiind întocmai ca un om simplu si sarac, având capul plin de praf, hainele rupte si murdare de tarâna, fiind uscacios cu totul si având trupul obosit de multa înfrânare si de osteneala cea fara de masura.

Deci chemând Efrem pe lucratorul acela, 1-a întrebat în singuratate cine si de unde este si cum se numeste. Iar el a raspuns: Sunt unul din saracii cetatii acesteia si nu am cu ce sa-mi tin viata; de aceea lucrez, iau plata si Dumnezeu ma hraneste". Iar Efrem, pornindu-se de Dumnezeu, a zis catre dânsul: Sa nu crezi ca te voi lasa, pâna ce nu-mi vei spune tot adevarul despre tine!" Atunci el, fiind silit si neputând sa se tainuiasca mai mult, a zis catre voievod: Da-mi cuvânt înaintea lui Dumnezeu, ca nu vei spune despre mine la nimeni nimic, cât voi fi între cei vii". Si Efrem s-ajurat, iar el i-a spus: Eu am fost episcop, dar am lasat episcopia pentru Dumnezeu si am venit aici între oameni necunoscuti; si, lucrând, îmi câstig aceasta putina pâine din osteneala mea. Numele meu si al cetatii în care am fost episcop nu ti le voi spune. Iar tu, pe lânga milostenia pe care o faci, mai adauga înca îndurarile tale, pentru ca întru aceste zile Dumnezeu are sa te ridice la apostoleseul scaun al Bisericii Antiohiei, ca sa pasti poporul pe care 1-a câstigat Hristos, adevaratul Dumnezeu al nostru, cu sângele Sau. Deci fa mai multa milostenie, precum ti-am zis, si sa te nevoiesti bine, stând împotriva ereticilor, ca sa aperi credinta cea dreptmaritoare, ca Dumnezeu Se îmblânzeste pentru niste jertfe ca acestea".

Zicând acestea, acel nestiut episcop a plecat de la dânsul. Iar fericitul Efrem, voievodul, auzind de la acela unele ca acestea, s-a minunat si a zis în sinesi: Câti robi ascunsi are Dumnezeu, pe care numai El singur îi stie!" Iar acel episcop, plecând de acolo, de atunci nu s-a mai aflat printre lucratori,, pentru ca într-alta parte s-a dus, fugind de slava omeneasca. Iar proorocii lui s-a împlinit îndata, pentru ca n-au trecut multe zile si fericitul Efrem, cu dumnezeiestile judecati, a ajuns patriarh al marii cetati a lui Dumnezeu, Antiohia.

Iar câta dragoste avea acest preasfânt patriarh Efrem pentru dreapta credinta si pentru sfintenie, este aratat de aici. într-una din zile i s-a spus despre un stâlpnic, care era în partile Ierapoliei, cum ca se împartaseste cu sevirianii cei rau credinciosi. Deci s-a dus la dânsul însusi marele arhiereu al Domnului si îl învata, rugându-1 sa se departeze de la credinta cea rea a lui Sevir si sa vina întru împartasire la Sfânta soborniceasca si apostoleasca Biserica. Raspuns-a stâlpnicul: Eu nicidecum nu ma voi împartasi soborului vostru". Zis-a patriarhul: Cum voiesti sa te adeveresc pe tine, ca Biserica soborniceasca si apostoleasca, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, este curata de învataturile celor raucredinciosi?"

Iar stâlpnicul, vrând sa înfricoseze pe patriarh, a zis: Stapâne patriarhule, sa poruncim sa aprinda un foc mare si sa intram în el amândoi; si cine din noi va iesi din foc întreg si nevatamat, a aceluia este dreapta credinta si aceluia sa-i urmam toti". Raspuns-a lui preasfântul patriarh: Ti se cadea tie sa ma asculti pe mine ca pe un parinte si nimic sa nu cerci mai presus de puterea noastra; iar de vreme ce ispitesti lucrurile care covârsesc puterea ticalosiei mele, eu caut spre milostivirea Fiului lui Dumnezeu Celui Atotputernic si nadajduiesc spre Dânsul ca pentru mântuirea sufletului tau va face si aceasta".

Atunci a zis patriarhul catre cei ce erau de fata: Bine este cuvântat Domnul; aduceti lemne aici". Si aducându-se multe lemne, a poruncit patriarhul sa aprinda un foc mare înaintea stâlpului si a zis catre stâlpnic: Pogoara-te de pe stâlp, ca dupa judecata ta sa intram amândoi în foc". Iar stâlpnicul s-a minunat de credinta cea mare a patriarhului si de nadejdea sa cea tare catre Dumnezeu si nu voia sa se coboare de pe stâlp. Zis-a lui patriarhul: Au nu tu ai judecat astfel si nu ai ales tu ca prin acest chip sa ispitesti pe Dumnezeu? Iar acum de ce nu voiesti sa intri în foc?"

Deci luând patriarhul de pe sine omoforul sau si stând aproape de foc, si-a ridicat ochii spre cer si s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai voit ca pentru mântuirea noastra cu adevarat sa Te întrupezi si sa Te nasti din Preacurata Stapâna noastra de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, arata-ne noua acum credinta cea adevarata". Si sfârsindu-si rugaciunea, si-a aruncat omoforul în mijlocul focului. Iar focul arzând vreo trei ceasuri si lemnele prefacându-se în cenusa cu totul, Sfântul Efrem a luat omoforul din foc, întreg si nevatamat câtusi de putin. Atunci stâlpnicul, vazând ceea ce s-a facut, a cunoscut cu dinadinsul ca este adevarata credinta patriarhului si s-a lepadat de reaua sa credinta. Si, blestemând pe Sevir, a venit la Sfânta Biserica soborniceasca si apostoleasca si a primit Sfânta împartasanie a dumnezeiestilor Taine din mâinile preasfintitului patriarh Efrem; si a preamarit pe Hristos Dumnezeu.

Inca si multe alte semne a facut acest mare placut al lui Dumnezeu, si pastorindu-si bine turma, s-a mutat la Dumnezeu, Caruia în toate zilele vietii sale vremelnice I-a slujit cu credinta adevarata. Si a intrat întru bucuria Domnului sau, iar Acela pe Care L-a preaslavit pe pamânt cu dreapta credinta, Acela îl slaveste acum la cer, împreuna cu toti cei ce-L preaslavesc pe El, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Nota. In viata Sfântului Patriarh Efrem s-au pomenit doi cuviosi parinti mai înainte vazatori, care au vazut de departe risipirea Antiohiei: Teodosie cel Mare si Zosima. Deci viata cea sfânta a lui Teodosie este tuturor stiuta pentru ca este scrisa în 11 ale lunii lui ianuarie. Iar pentru ca viata si sfintenia Cuviosului Zosima nu este stiuta în vremea de acum, se va pune aici ceea ce se poate afla scris despre dânsul la Evagrie Grecul, istoricul. Insa mai întâi sa se stie ca în anii împaratiei lui Iustin au fost în Palestina doi cuviosi Zosima: întâiul, cel ce se pomeneste în viata Sfintei Maria Egipteanca; iar alt sfânt Zosima, cel ce s-a pomenit acum în viata Sfântului Efrem, despre care Evagrie în cartea a IV-a, cap. VII, scrie precum mai jos.

Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna iunie

Cuvinte cheie: Sfantul Efrem

Cautare: