14 mai Sfântul Mucenic Isidor din Hios

Sfântul Mucenic Isidor din Hios este ocrotitorul celor care se afla în nevoi și necazuri pe mare; izbăvindu-i pe toți cei care i se roagă lui cu credință și cu dragoste.

O mulțime de minuni au fost săvârșite la mormântul lui, vindecând pe cei bolnavi.

Sfântul Mucenic Isidor din Hios a trăit în zilele împăratului Deciu, fiind de loc din Alexandria Egiptului.

Împăratul Deciu (249-251) a vrut ca din primul an al domniei lui să-și organizeze întreaga armată.

În acest sens a trimis în insula Hios din Marea Egee pe tribunul Numerian cu porunca de a încorpora pe toți tinerii înscriși în armată.

Între ei a fost și Sfântul Mucenic Isidor, având și o oarecare dregătorie ostășească.

Apoi împăratul Deciu a dat ordin ca toți militarii din armată să să aducă jertfă zeilor, iar cei ce nu o vor face să fie obligați prin chinuri și tortură.

Înainte de a se înrola în armată Sfântul Mucenic Isidor ducea o viață dreaptă, petrecându-și zilele ținând posturile și înfrânându-și poftele, făcea lucrurile cu înțelepciune, se ferea de desfătările și deșertăciunile lumii și fugea de lucrurile necurate pe care le făceau păgânii.

Din porunca împărătească, oastea de sub ascultarea lui Numerian, a trebuit să plece din Alexandria și să se mute în insula Hios.

Pentru seriozitatea și cumințenia sa a stârnit invidia unui centurion Luciu care cunoștea faptul că Isidor este creștin.

Acest Luciu l-a denunțat lui Numerian.

Arestat și adus în fața tribunalului, Sfântul Mucenic Isidor din Hios a mărturisit deschis convingerile sale creștine.

Văzând Numerian statornicia credinței Sfântului Mucenic Isidor din Hios, a poruncit a i se tăiat limba ca să nu-l mai mărturisească pe Hristos dar sfântul Mucenic tot grăia Adevărul, în schimb comandantul nu mai putea scoate o vorbă chiar dacă avea limba în gură, la locul ei.

Pe când stătuse aruncat în închisoare, tatăl Sfântului Isidor auzind despre aceasta, a mers la Hios pentru a-l convinge pe Sfântul Isidor să renunțe la Hristos.

Reușise, chiar, să-l convingă pe Numerian să i-l dea în custodie, spunând că va încerca să-l convertească.

Tatăl a fost, însă, dezamăgit de faptul ca Sfântul Mucenic Isidor i-a cerut, în schimb, lui să-și deschidă mai bine ochii sufletului și să primească adevărul despre Hristos, așa încât, nemulțumit de aceste cuvinte și văzând că Sfântul Isidor nu se schimbă, l-a dat din nou pe mâna lui Numerian, cerându-i să-i ucidă fiul imediat.

Bătut cu biciuit, târât pe stânci și cu limba tăiată, Sfântul Isidor încă vorbea, prin harul lui Dumnezeu și continua să-L mărturisească pe Hristos.

Văzând dregătorul că nu poate să îl convingă în nici un chip să renunțe la Hristos a poruncit ca să i se taie capul Sfântului Mucenic Isidor din Hios, în data de 14 mai 251, și apoi să fie aruncat într-un puț.

După martiriul Sfântului Isidor, doi creștini, Sfinții Amonie (prăznuit în 4 septembrie) și Miropi (prăznuită în 2 decembrie) l-au luat în secret și l-au îngropat tainic, cu toată cinstea. Numerian auzind că trupul Sfântul Mucenic Isidor din Hios fusese furat, a vrut să-i ucidă pe cei doi gardieni cărora li se ordonase să îl păzească.

Auzind că acei oameni nevinovați vor suferi pentru fapta ei cea bună, Sfânta Miropi s-a arătat înaintea autorităților și a recunoscut că furase trupul Sfântului Mucenic Isidor din Hios și că îl îngropase, refuzând, însă, să le dezvăluie unde anume.

Numerian a comandat că Sfânta Fecioară Miropi să fie biciuită și, în cele din urmă, plină de răni să fie aruncată într-o închisoare.

Dar Domnul nu și-a lăsat Mucenița fără mângâiere.

La miezul nopții, o lumină cerească a iluminat închisoarea și mulți îngeri au apărut, împreună cu Sfântul Isidor, în mijlocul lor: "Pacea să fie cu tine, Miropi, a spus el. Dumnezeu a auzit rugăciunea voastră și, curând, veți fi cu noi și veți primi cununa pregătită vouă".

Sfânta Muceniță s-a bucurat și și-a dat sufletul ei lui Dumnezeu, chiar în acel moment.

Un miros dulce ieșea din corpul ei, umplând toată închisoarea.

Unul dintre gardieni, văzând toate acestea și ajungând acel miros, a spus unui preot despre arătare.

El credea în Hristos și a fost botezat. Curând după aceea, avea și el să sufere martiriul.

Mai târziu, Sfântul Amonie însuși a fost ucis, în orașul Cizic.

Trupul Sfintei Miropi a fost așezat lângă cel al Sfântului Mucenic Isidor, o bisericuță fiind construită peste morminte.

Cinstea de care s-a bucurat acest sfânt este uimitoare.

Evlavia credincioșilor pentru sfânt în țările care înconjoară marea Mediterană a fost dintotdeauna deosebită.

Pentru că Isidor însuși a fost marinar, el a fost ales ocrotitor al marinarilor și al celor care călătoresc pe Mediterană.

Mare făcător de minuni ca unul ce a aflat har și îndrăzneală către Hristos Dumnezeu, Sfântul Isidor s-a aflat întotdeauna în ajutorul celor ce se aflau în nevoi și necazuri pe mare, dar și în general tuturor care se confruntă cu greutăți în călătoria pe așa-numita mare a Vieții.

Sfântul Mucenic Isidor este patronul spiritual al înmiresmatei insule Hios și patronul agricultorilor ei, care cultivă arborele de mastic. În Sinaxarul Ortodox se menționează următoarele despre Sfântul Isidor: Îngrozitoarea tortură și decapitarea Sfântului Mucenic Isidor din Hios s-au petrecut într-o livadă de arbori de mastic. Acești arbori de mastic când au asistat la moartea martirică a Sfântului Isidor "s-au întristat" mult și au început să "plângă cu lacrimi" din cunoscuta rășină de mastic. De atunci, evlavioșii locuitori ai insulei Hios l-au recunoscut ca patron spiritual al lor pe Sfântul Mucenic Isidor și au început să considere copacul de mastic și rășina acestuia drept daruri de mult preț ale insulei lor.

Mormântul Sfântului Mucenic Isidor din Hios

După o vreme de la martiriul Sfântului Mucenic Isidor din Hios o cuvioasă pe nume Mironia a găsit moaștele Sfântului, le-a scos din pământ, le-a uns cu miresme de preț și le-a așezat în pânză curată, iar după încetarea prigoanelor a zidit o biserică închinată sfântului și unde bolnavii se vindecau rugându-se la Dumnezeu iar Sfântul Isidor le era mijlocitor.

De asemenea, tot despre Isidor mai aflăm din viața Sfântului Marcian, preot și iconom al Bisericii Sfintei Sofia, faptul că o parte din moaștele Sfântului Isidor i-au fost dăruite, iar Marcian, la sfârșitul celui de-al V-lea secol le-a depus într-o capelă construită lângă biserica constantinopolitană a Sfintei Irina.

De asemenea, cu prilejul cruciadelor, parte din moaștele Sfântului Isidor ajung și la Veneția unde sunt depuse în catedrala San Marco.

De atunci, o mulțime de minuni au fost săvârșite la mormântul lui.

Isidor - de la numele grecesc Ἰσίδωρος (Isidoros) care înseamnă "dar al lui Isis", derivat din numele zeiței egiptene Isis combinat cu greacă δῶρον (doron) care înseamnă "dar".

Sfântul Isidor de Sevilla (în spaniolă: San Isidro sau San Isidoro de Sevilla, latină: Isidorus Hispalensis) (c. 560–636) a slujit ca Arhiepiscop de Sevilla timp de mai bine de trei decenii și este considerat, după cum a spus istoricul Montalembert - expresie citată, "ultimul savant al lumii antice".

Derivate ale numelui Isidor: Isidor, Sideris, Isidora, Sidiroula.

Tropar - Sfântul Mucenic Isidor din Hios, glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Isidor, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru.; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condac - Sfântul Mucenic Isidor din Hios, glasul al 4-lea

Îndreptător prea mare lumii tu te-ai arătat, sfinte, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu. Pentru aceasta te lăudăm pe tine astăzi, mucenice de Dumnezeu înțelepțite, mărite Isidor.

Categoria: Articole

Cautare: