427. Povestea omusorului de sare

Un omuleţ de sare depăşi cu bine toate greutăţile pe care le avusese de întâmpinat într-una din călătoriile sale prin regiuni secetoase şi uscate şi ajunsese în sfârşit pe ţărmul unei mări, unde nu fusese încă niciodată. Rămase pe ţărm privind şi contemplând întinderea şi suprafaţa ei străină şi mişcătoare. Deodată deschise gura şi întrebă: „Ce este asta?”. Şi i se răspunse: „Eu sunt marea”. Omuleţul de sare întrebă mai departe: „Ce este aceasta, marea?”. Şi marea îi răspunse: „Aceasta sunt eu”. La acestea, omul de sare îi spuse: „Eu nu te înţeleg, deşi aş vrea aşa de mult. Dar nu ştiu cum”. Iar marea îi răspunse: „Atinge-mă şi atunci mă vei înţelege”. Omuleţul de sare îşi mişcă picioruşul spre apă şi o atinse. Acum avea impresia că această parte a naturii îi era totuşi cunoscută. Apoi îşi trase picioruşul din apă şi observă că degetele îi dispărură. „Ce ai făcut?”, strigă el speriat. Marea îi răspunse: „A trebuit să-mi dăruieşti ceva pentru a mă putea înţelege”. Omuleţul de sare intră din nou în apă şi, încet-încet, începu să se dizolve din ce în ce mai mult. În acelaşi timp avea impresia că înţelege marea din ce în ce mai bine.

Descarcare: Apasati pentru descarcarea fisierului audio: 427. Povestea omusorului de sare

Categoria: Pilde crestine

Cautare: