430. Lupul si cainele

Era odată un lup care merse la o gospodărie, privi printre leaţurile gardului şi văzând un câine, îi spuse: „Vino-ncoace! Vreau să te întreb ceva”. Câinele îi răspunse: „Îmi pare rău, dar sunt legat cu lanţul”. Lupul se sperie: „Cum, nu eşti liber? Şi eu care credeam că-ţi merge bine!”. „Îmi merge bine, răspunse câinele. Primesc mâncare de trei ori pe zi, nu am griji pe capul meu…”. „Tu nu cunoşti pădurea? Şi iepuri nu ai voie să vânezi?”. „Nu, răspunse câinele, nu sunt liber. Totdeauna sunt legat”. „Asta-i rău, foarte rău, deoarece pădurile sunt cele mai frumoase lucruri din cele existente pe pământ”, spuse lupul. Câinele ar mai fi vrut să audă câte ceva despre păduri, dar lupul dădu din cap şi-i spuse: „Nu vreau să-ţi fac poftă. Merg la prietenii mei să le povestesc despre tine, sărăcuţul”. Atunci câinele se aşeză pe pământ şi lătră într-una. Din acel moment nu se mai simţi fericit. Lupul, în schimb, se întoarse în pădure şi era foarte fericit. În iarna următoare, însă, lupul muri de foame, deoarece nu găsi nimic de mâncare.

Descarcare: Apasati pentru descarcarea fisierului audio: 430. Lupul si cainele

Categoria: Pilde crestine

Cautare: