A vedea, a auzi, a simti pe Dumnezeu

Simțurile noastre nu trebuie să vadă în toată zidirea decât singură, slava lui Dumnezeu, iar tot ce ar putea să le abată spre o lucrare potrivnică scopului lor, şi să le atragă la fapte vinovate, la păcat, trebuie să fie respins cu desăvârşire ca un lucru contrar naturii sufletului. Simţurile, obişnuite a lucra după scopul lor firesc, se bucură de tot ce are tangenţă cu slava lui Dumnezeu. A vedea, a auzi, a simţi pe Dumnezeu, Creatorul tuturor celor ce sunt, a găsi bucurie în tot ce e conform legii Sale, şi a dispreţui tot ce este potrivnic menirii sale fireşti, iată caracterul lucrării simţurilor care se va pre­lungi şi dincolo de mormânt, în împărăţia slavei dumnezeieşti. Fericirea sufletului se împlineşte atunci când lucrarea simţurilor îşi ating scopul lor. Obiectele materiale, văzute, precum şi lucrurile nevăzute, duhovniceşti, sunt cauza simţirilor plă­cute şi neplăcute ale sufletului. O impresie plăcută provoacă dorinţa, o impresie neplăcută produce efectul contrar. De vreme ce un lucru oarecare, prin mijlocirea simţirilor provoacă dorinţa şi sufletul gustă fericirea chiar pe pământ, cu atât mai mult dincolo de mormânt, unde, după cuvântul Apostolu­lui Pavel, simţirile vor întâlni lucruri pe care ochiul niciodată nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi sufletului niciodată nu i s-au înfăţişat. Numai atunci va începe pentru simţiri o mulţumire neîntreruptă şi, prin urmare, nesfârşirea dorinţelor.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 338-339)

Categoria: Articole

Cautare:

A vedea, a auzi, a simti pe Dumnezeu

Vizualizari: 887

Id: 9420

Imagine:

Share: