Acatistul Sfantului Cuvios Visarion

Troparul Cuviosului Visarion, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Visarion, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Înger în trup, comoară de sfinţenie te-ai arătat lumii, Părintele nostru Visarion, luminându-ne sufletele noastre cu viaţa ta cea dumnezeiască. Pentru aceasta, cu credinţă cinstirea noastră îţi aducem: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Icosul 1

Născut şi crescut după trup în Egipt, din tinereţe L-ai iubit pe Hristos. Lumina darului lui Dumnezeu a răsărit în inima ta, iar tu te-ai păzit cu toată luarea aminte de întinăciunea păcatului, ferindu-te a-ţi păta haina duhovnicească îmbrăcată la Sfântul Botez. Pentru aceasta te lăudăm:
   Bucură-te, floare a dragostei cuvioase;
   Bucură-te, gândire la poruncile lui Dumnezeu;
   Bucură-te, strajă neadormită a focului dumnezeiesc;
   Bucură-te, mireasmă a voii dumnezeieşti împlinite;
   Bucură-te, fierbinte rugătorule;
   Bucură-te, sfeşnic purtător de lumină dumnezeiască;
   Bucură-te, conştiinţă mângâietoare a milei şi măreţiei lui Dumnezeu;
   Bucură-te, ridicare cu duhul mai presus de fire;
   Bucură-te, covârşire a firii slăbite de păcat;
   Bucură-te, că ai coborât cerul în inimă;
   Bucură-te, viaţă închinată lui Hristos;
   Bucură-te, mlădiţă a Viei cereşti;
   Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 2-lea

Ca o albină te-ai sârguit a cerceta pe Cuvioşii Părinţi ce locuiau în Sfintele Locuri ale Ierusalimului şi ai cules din florile pustiei duhovnicesc nectar, pentru sufletul însetat de Hristos. Pe Cuviosul Gherasim, căruia un leu îi slujea, te-ai învrednicit astfel a-l vedea în pustia Iordanului. Împreună rugaţi-vă şi acum să ne învrednicim milostivirii dumnezeieşti, ca uniţi cu voi într-un cuget şi o inimă să cântăm Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Aşa ai văzut pe mulţi alţi părinţi ce vieţuiau acolo prin diferite locuri şi străluceau în fapte bune şi cu care vorbind, ai câştigat mult folos sufletului tău, Sfinte Părinte Visarion:
   Bucură-te, fagure plin de mierea virtuţilor;
   Bucură-te, că din multe flori te-ai ostenit a o afla;
   Bucură-te, căutare neobosită a lui Hristos;
   Bucură-te, împreună călător cu smerita cugetare;
   Bucură-te, râvnitor al Sfinţilor Părinţi;
   Bucură-te, arătător de cele cereşti;
   Bucură-te, descoperitor al înţelepciunii dumnezeieşti;
   Bucură-te, lucrător al tainelor lui Hristos;
   Bucură-te, iubitorule al dreptei socoteli;
   Bucură-te, închinătorule în duh şi adevăr;
   Bucură-te, că picuri duhovnicească rouă în sufletele celor credincioşi;
   Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 3-lea

Alergai neobosit spre hotarul vieţii celei veşnice şi cu curaj înfruntai arşiţa pustiei, Cuvioase Părinte, pentru a te uni cu ceata Sfinţilor Părinţi, de care alipindu-te, pururi cânţi: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Întorcându-te la locul tău, ai dobândit ca părinte duhovnicesc pe Cuviosul Isidor Pelusiotul, de a cărui deasă povăţuire mult folosindu-te, te-ai îndreptat către viaţa cea aspră:
   Bucură-te, vistierie nefurată a învăţăturilor Părintelui tău;
   Bucură-te, sabie a duhului, ascuţită de piatra ascultării;
   Bucură-te, că ai crescut în tine chipul fiului duhovnicesc;
   Bucură-te, ostaş nebiruit în războiul nevăzut;
   Bucură-te, învăpăiere spre cele dumnezeieşti;
   Bucură-te, pătimitorule de bunăvoie pentru Hristos;
   Bucură-te, că ai iubit simplitatea şi nevinovăţia;
   Bucură-te, pământ bun, care ai înmulţit darurile dumnezeieşti;
   Bucură-te, jertfă de sine, mistuită de focul ceresc;
   Bucură-te, lepădare de sine pentru Hristos;
   Bucură-te, sluga Domnului cea credincioasă şi înţeleaptă;
   Bucură-te, răbdare şi dragoste care îmbrăţişezi toată lumea;
   Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 4-lea

Împărţind săracilor şi mănăstirilor averea rămasă de la părinţi, te-ai făcut monah şi te-ai înstrăinat desăvârşit de cele trecătoare, rămânând în inima ta singur cu Hristos, Căruia neîncetat Îi cântai: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Te-ai sălăşluit în loc pustiu, iubind liniştea cea după Dumnezeu, obosindu-te cu multe osteneli şi omorând patimile trupeşti cu nevoinţele pustniceşti, Cuvioase Visarion, Părintele nostru. Pentru aceasta, după vrednicie lăudându-te, îţi cântăm:
   Bucură-te, îngerească petrecere;
   Bucură-te, vas plin de mirul întregii înţelepciuni;
   Bucură-te, bună mireasmă a rugăciunii curate;
   Bucură-te, că prin postirea peste măsură ai arătat nemăsurată râvnă după duhovniceasca hrană;
   Bucură-te, mişcare nemişcată spre cele de sus;
   Bucură-te, pogorâre în adâncul smereniei;
   Bucură-te, că ai luat pe umeri jugul lui Hristos;
   Bucură-te, că toate pentru El ai lăsat;
   Bucură-te, legământ veşnic al iubirii duhovniceşti;
   Bucură-te, sărac îmbogăţit în Dumnezeu;
   Bucură-te, sare a pământului;
   Bucură-te, lumină lumii şi călăuză spre Hristos;
   Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 5-lea

Uneori posteai toată săptămâna, iar alteori petreceai fără de hrană şi băutură patruzeci de zile, cu ochii duhului aţintiţi spre Pomul Vieţii, Cuvioase Visarion, cântând în chip negrăit: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Odată, între mărăcini stând şi având mâinile, ochii şi cugetul îndreptate spre cer, ai petrecut patruzeci de zile şi nopţi în rugăciuni gânditoare de Dumnezeu:
   Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii;
   Bucură-te, rugăciune, scară de la pământ la cer;
   Bucură-te, contemplare a celor negrăite;
   Bucură-te, cugetare dreaptă şi neprihănită în Sfânta Treime;
   Bucură-te, închinare adâncă la hotarul de taină al dumnezeirii;
   Bucură-te, bucurie a vederii duhovniceşti;
   Bucură-te, că te-ai cutremurat înaintea descoperirilor cereşti;
   Bucură-te, că nu ţi-ai mişcat trupul câtuşi de puţin în acest timp;
   Bucură-te, că nu ai gustat nimic, nici nu ai gândit către cineva;
   Bucură-te, că nu ai dormit, nici nu ai slăbit de fireasca neputinţă;
   Bucură-te, că nu ţi-ai aplecat mintea spre cele pământeşti;
   Bucură-te, că te-ai pătruns cu totul de dragostea lui Dumnezeu;
   Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 6-lea

Dăruind neabătut sângele nevoinţelor tale pentru Hristos, te umpleai de duh, urmând celor netrupeşti puteri. Aşa te-ai învrednicit de mari faceri de minuni, pentru ca să se slăvească şi mai mult prin tine numele lui Dumnezeu, în inimile celor ce-I cântă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

După cum Moise a prefăcut apele cele amare întru dulceaţă, cu lemnul arătat de Dumnezeu, ca să adape pe Israel cel însetat, tot astfel şi tu, Cuvioase Visarion, ai îndulcit amărăciunea apei de mare cu rugăciunea şi însemnarea Sfintei Cruci, ca să adapi pe ucenicul cel slăbit de sete. Iar apoi, nelăsându-l să ia provizii de apă, i-ai descoperit în chip lămurit desăvârşita credinţă în purtarea de grijă a lui Dumnezeu:
   Bucură-te, credinţă ce muţi munţii;
   Bucură-te, grijă doar de cele cereşti;
   Bucură-te, dar şi împreună purtare a crucii aproapelui;
   Bucură-te, făcătorule de minuni, cel mare între Părinţi;
   Bucură-te, cel asemenea proorocilor de demult;
   Bucură-te, că, urmând lui Hristos, ai primit şi chipul de Părinte duhovnicesc;
   Bucură-te, slujire de Dumnezeu şi aproapele;
   Bucură-te, că ai zugrăvit cu viaţa icoana sfinţeniei;
   Bucură-te, comoară ascunsă în Hristos;
   Bucură-te, că din marea vieţii ne scoţi apa dulce şi răcoritoare a milostivirii dumnezeieşti;
   Bucură-te, pom răsădit la Izvorul Vieţii celei veşnice;
   Bucură-te, tărie a nădejdii neclintite;
   Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 7-lea

Te-ai asemănat, Cuvioase Visarion şi lui Isus al lui Navi, căci precum acela a înfrânt pe amorei oprind soarele în calea sa, tot aşa ai făcut şi tu. Căci purtai în tine pe Soarele cel înţelegător, Căruia toate I se supun. Pentru aceasta ne minunăm şi slăvim pe Hristos, cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Mergând cu ucenicul tău Dula la sălaşul unui stareţ, se apropia soarele de apus şi calea era încă depărtată. Deci te-ai rugat, Cuvioase Visarion, Domnului să poruncească soarelui a sta până veţi ajunge la robul lui Dumnezeu. Şi aşa s-a făcut, căci n-a apus soarele până ce ai sosit, Părinte, la acel stareţ. Pentru aceasta cu minunare cântăm:
   Bucură-te, cel binecuvântat de Domnul cu daruri mai presus de fire;
   Bucură-te, că i-ai ruşinat pe nevăzuţii vrăjmaşi;
   Bucură-te, smerenie înălţată de Hristos;
   Bucură-te, lumină neînserată;
   Bucură-te, fiu iubit al Tatălui Ceresc;
   Bucură-te, cuvânt cu putere multă;
   Bucură-te, arătare a tainei iubirii;
   Bucură-te, inimă făcută altar al închinării;
   Bucură-te, rugăciune ascultată de Dumnezeu;
   Bucură-te, mijlocire prin care ne îndreptăm viaţa;
   Bucură-te, facere de bine nedrămuită;
   Bucură-te, că Hristos ţi-a dăruit cele cu neputinţă la oameni;
   Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 8-lea

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Care te-a învrednicit, ca şi pe Sfântul Prooroc Ilie, a chema în vreme de secetă, cu rugăciunea, ploaie îndestulată din cer pe pământ. Şi nu o dată sau de două ori, ci de mai multe ori, ca să se învedereze plinătatea darului în lucrătorii marii şi desăvârşitei rugăciuni. Pentru aceasta slăvim pe Hristos, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Încă şi cu proorocul Elisei te-ai asemănat, căci precum acela a trecut apele Iordanului, despărţindu-le cu cojocul lui Ilie, tot aşa ai întărit cu rugăciunea firea apelor. Pentru că Nilul îl străbăteai ca pe uscat şi, oriunde ţi se întâmplau pâraie, le treceai cu picioarele goale, îţi cântăm:
   Bucură-te, credinţă dincolo de hotarele vederii trupeşti;
   Bucură-te, că ai făcut roade vrednice de pocăinţă;
   Bucură-te, plâns nelipsit după Dumnezeu;
   Bucură-te, că rugăciunile tale ne pogoară şi nouă roua duhovnicească;
   Bucură-te, că răcoreşti cu ea sufletele celor necăjiţi;
   Bucură-te, cel ce ne ajuţi să păşim peste valurile ispitelor;
   Bucură-te, cel ce calci peste puterea vrăjmaşului;
   Bucură-te, neîncetată pomenire de Dumnezeu;
   Bucură-te, stare plină de evlavie înaintea lui Hristos;
   Bucură-te, străpungere a inimii în faţa morţii şi a Judecăţii;
   Bucură-te, aflare a smereniei pruncilor;
   Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 9-lea

Văzându-ţi smerenia, părinţii din schitul unde petreceai oarecând n-au îndrăznit să te roage să scoţi duhul necurat din omul cel îndrăcit, ci cunoscând că numai tu o poţi face, l-au pus chiar în locul unde urma să vii în biserică. Dar când ai intrat şi l-ai văzut, nu ai vrut să-l tulburi pe acel om. Atunci ei te-au rugat să-l scoli, iar tu, abia atingându-l şi îndemnându-l, ai izgonit în acel ceas pe diavol şi toţi cu bucurie au cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea

N-ai voit cu nici un chip să fii slăvit de oameni, socotindu-te pe tine păcătos şi nevrednic. Pentru aceasta ai fost încununat cu dumnezeiască slavă, umbrit fiind de Duhul Sfânt:
   Bucură-te, alergare pe Calea cea strâmtă;
   Bucură-te, foc înfricoşător pentru vrăjmaşii nevăzuţi;
   Bucură-te, foc mângâietor pentru cei credincioşi;
   Bucură-te, că ne aprinzi râvna după cele dumnezeieşti;
   Bucură-te, mucenic de bunăvoie care strici cursele diavoleşti;
   Bucură-te, că ai omorât pentru Hristos mila de sine;
   Bucură-te, blândeţe neclătinată;
   Bucură-te, clădire a temeliei sufletului pe dragostea lui Hristos;
   Bucură-te, floare aleasă în grădinile raiului;
   Bucură-te, trezvie a inimii luminate de ochiul conştiinţei;
   Bucură-te, braţe părinteşti iubitoare;
   Bucură-te, că nu treci cu vederea rugăciunile noastre ale păcătoşilor;
   Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 10-lea

Înţelegând din viaţa ta, Cuvioase, că în inimile celor blânzi şi smeriţi se odihneşte Domnul, ne cucerim de bunătatea Lui nemăsurată şi ne închinăm chipului Său mântuitor, cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Odată, un frate din schit a căzut într-o greşeală, iar preotul îi poruncea să iasă din biserică, ca un de tot nevrednic. Deci, Cuvioase Visarion, sculându-te, ai ieşit şi tu împreună cu acela, zicând: „Şi eu sunt păcătos ca acesta!”. Pentru aceea îţi cântăm:
   Bucură-te, ciorchine al smeritei cugetări;
   Bucură-te, stare neclătinată a minţii;
   Bucură-te, tron al simplităţii;
   Bucură-te, cuget neiscoditor;
   Bucură-te, plâns curăţit de orice pată;
   Bucură-te, candelă a dreptei socoteli;
   Bucură-te, neprihănită prihănire de sine;
   Bucură-te, untdelemn al milostivirii;
   Bucură-te, ridicare a celor căzuţi;
   Bucură-te, sprijin în neputinţele noastre;
   Bucură-te, lumină nejefuită a rugăciunii;
   Bucură-te, lucrător pentru mântuirea lumii;
   Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 11-lea

Patruzeci de ani nu te-ai culcat pe coaste ca să te odihneşti, ci şezând, primeai numai puţin somn. Iar pe ucenici îi sfătuiai să fie treji, spre paza de cursele vrăjmaşului şi spre asemănarea cu Heruvimii şi Serafimii, care neîncetat cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Tot meşteşugul duhovnicesc cel tămăduitor îl arătai cu fapta şi cu cuvântul ucenicilor, ca să se păzească şi să se smerească pururi în faţa lui Dumnezeu, fugind de nelucrare şi de părerea de sine ca de nişte furi cumpliţi şi pricinuitori ai căderii:
   Bucură-te, fugă de păcate şi casă a nepătimirii;
   Bucură-te, inimă nerobită;
   Bucură-te, dragoste desăvârşită;
   Bucură-te, neagonisitorule de cele pământeşti;
   Bucură-te, pasăre rătăcitoare, umbrită de harul dumnezeiesc;
   Bucură-te, cel flămând, şi însetat, şi gol, că în Domnul ţi-ai pus nădejdea;
   Bucură-te, râvnitor al fericirilor lui Hristos;
   Bucură-te, fericită întristare şi înstrăinare de mândrie;
   Bucură-te, singurătate împodobită de frumuseţea rugăciunii curate;
   Bucură-te, diamant al răbdării pustniceşti;
   Bucură-te, împreună-liturghisitor cu îngerii;
   Bucură-te, păzitor al tainelor dumnezeieşti;
   Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 12-lea

Ajungând la adânci bătrâneţi, te-ai mutat la viaţa cea neîmbătrânită şi ai trecut de la plângere la bucuria cea veşnică, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia Îi cânţi împreună cu cetele sfinţilor: Aliluia!

Icosul al 12-lea

De săgeata iubirii pătrunzându-te cu totul, te-ai înălţat la cele cereşti ca un fiu al Împărăţiei şi aşa chip de icoană te-ai făcut, prin care şi noi primim ajutor şi luminare de sus:
   Bucură-te, că ai ajuns la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos;
   Bucură-te, că ai intrat în slava cea neapropiată;
   Bucură-te, fulger de har ce arzi duhurile cele viclene;
   Bucură-te, stea mult luminoasă a Bisericii;
   Bucură-te, luminare a celor întunecaţi de patimi;
   Bucură-te, rază de nădejde a deznădăjduiţilor;
   Bucură-te, înger pământesc şi om ceresc;
   Bucură-te, sol al Treimii;
   Bucură-te, bucurie a Maicii Domnului;
   Bucură-te, neadormit mijlocitor al credincioşilor;
   Bucură-te, izbăvitorule de toată boala şi întunecimea;
   Bucură-te, cale a vieţii deschisă spre cer;
   Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 13-lea

O, Sfinte Cuvioase Visarion, primeşte smerita noastră rugăciune şi fii nouă mijlocitor înaintea scaunului Sfintei Treimi. Alungă cu văpaia rugăciunilor tale pe tot potrivnicul şi luminează-ne calea spre Hristos, ca, izbăvindu-ne de toată povara neiubirii, să nu ne aflăm osândiţi la Judecată, ci să ne învrednicim a cânta în vecii nesfârşiţi: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Născut şi crescut după trup în Egipt…, Condacul 1: Înger în trup, comoară de sfinţenie…,

Icosul 1

Condacul 1

şi se face otpustul.

Categoria: Liturgica

Cautare: