Acatistul Sfantului Nifon, Episcop de Constantiana

Troparul Sfântului Nifon, Episcop de Constantiana, glasul al 3-lea:

Făcându-te cinstit lăcaş al dumnezeiescului har, Nifone, te-ai arătat păstor al Bisericii, de Dumnezeu chemat; chipuri de pocăinţă ai învăţat şi te-ai îmbogăţit cu darul nepătimirii, Părinte cuvioase, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască mare milă.

Condacul 1

Iubitorului de adâncă smerenie, Cuviosului Părintelui nostru Nifon, cu evlavie să-i aducem cântare de laudă, pe care, pentru simplitatea vieţii sale smerite, Scumpul nostru Mântuitor a poruncit tuturor îngerilor şi arhanghelilor să-l pomenească neîntrerupt la jertfa lor cea înţelegătoare, şi din inimă să-i zicem: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Icosul 1

Domnul Iisus Hristos te-a înzestrat cu har deosebit zicând: „Celui ce va pomeni numele tău în rugăciunea sa acasă sau în biserică îi voi sta în ajutor în toate primejdiile şi necazurile, şi îndeosebi în clipele cele din urmă ale vieţii sale”. Pentru aceasta noi cu credinţă îţi cântăm:
Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, că din copilărie ai fost evlavios;
Bucură-te, că la învăţătura Sfintei Scripturi ai fost sârguincios;
Bucură-te, că şi din Vieţile Sfinţilor ai aflat mult folos;
Bucură-te, că la o vârstă aşa de tânără aveai minte şi înţelepciune de bătrân;
Bucură-te, că în chip deosebit aveai mare dragoste faţă de săraci;
Bucură-te, că te-ai convins de lupta crâncenă ce trebuie dusă pentru a scăpa de focul cărnii;
Bucură-te, că fiind prins de puterea obişnuinţei păcatului, nu te-ai deznădăjduit;
Bucură-te, că ai înfruntat pe satana zicând: „Anatema ţie, duh viclean şi necurat!”;
Bucură-te, că te-ai cutremurat pentru păcatele tale şi te-ai mirat de îndrăzneala diavolului care te împiedicase să te rogi;
Bucură-te, că, suspinând în adâncul inimii, ai zis: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Maica milei şi a îndurării, milostiveşte-te spre mine, păcătosul, şi mă miluieşte!”;
Bucură-te, că ai simţit mare mângâiere când Maica Domnului te-a privit cu veselă şi blândă faţă;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 2-lea

Având ocrotitoare pe Maica Domnului, ori de câte ori greşeai cu ceva, îţi mărturiseai greşeala în faţa icoanei sale, de la care primeai iertare şi mângâiere, pe care şi noi primindu-le prin Taina Pocăinţei, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Arătându-ţi-se în vis, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan ţi-a zis: „Bucură-te, Nifone, robule al lui Dumnezeu. Frumoasă este viaţa ta, dar ai întinat-o cu vorbe deşarte şi cu înjurături. Dar, dacă te vei lupta să biruieşti pe vicleanul diavol care te îndeamnă la aceste păcate, eu îţi făgăduiesc să-ţi vin în ajutor”. Astfel paisprezece ani te-ai luptat cu duhul desfrânării, până când Domnul te-a izbăvit şi ţi S-a arătat în vis zicându-ţi: „Nifone, Nifone, îţi dau putere şi stăpânire asupra necuraţilor diavoli! Tu însă îngrădeşte-te totdeauna cu smerenie, pentru că iubesc foarte mult pe cei smeriţi şi Îmi întorc faţa de la cei mândri”. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că din vis ai înţeles că nu este cu putinţă cuiva să scape de răutăţile diavolilor dacă nu merge adeseori la biserică să se roage lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai biruit şi patima lăcomiei;
Bucură-te, că, după ce te săturai de bunătăţile pământeşti, te rugai Mântuitorului să nu te lipsească nici de cereasca Lui Împărăţie;
Bucură-te, că mâncai numai pâine uscată în fiecare zi, afară de sâmbăta şi duminica;
Bucură-te, că ai postit şi toată săptămâna fără să bei măcar apă;
Bucură-te, că ai fost fără de grijă, dar nu fără trezvie faţă de cursele vrăjmaşului;
Bucură-te, că nu te-ai temut de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua şi de lucrul care vine din întuneric;
Bucură-te, că ai simţit tainică şi negrăită mireasmă;
Bucură-te, că tuturor le făceai plecăciune cu smerenie;
Bucură-te, că socoteai că n-ai făcut nici un bine spre plăcerea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că făceai milostenie şi cugetai zicând: „Nu-i destul că vine Hristos la picioarele noastre să cerşească?”;
Bucură-te, că ai dus o viaţă de pocăinţă şi ne-ai învăţat şi pe noi zicând: „De vreme ce omul păcătuieşte zilnic, de aceea zilnic trebuie să se şi pocăiască. Astfel, ceea ce satana construieşte noi vom dărâma”;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 3-lea

Fiind cumplit ispitit de satana, ispită care a bântuit şi sufletul Sfântului Siluan Athonitul timp de o oră, patru ani te-a chinuit, tulburându-ţi înţelegerea, făcându-te să te îndoieşti de existenţa Creatorului, iar tu, Sfinte Nifon, asemenea Sfântului Siluan, ai avut mintea în iad şi nu te-ai deznădăjduit, ci ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Aşa cum îţi prevestise Domnul: „Ia aminte însă, că mare ispită va veni asupra ta, dar nu te va birui, pentru că Eu sunt cu tine”, întocmai ţi s-a întâmplat, de aceea noi, minunându-ne de bărbăţia ta, îţi aducem cântare de laudă zicând:
Bucură-te, că în fiecare sâmbătă îţi începeai rugăciunea seara şi o terminai dimineaţa;
Bucură-te, că toată noaptea te rugai şi făceai metanii;
Bucură-te, că proorocului Daniel şi îngerilor urmai;
Bucură-te, că rugăciunea rostită de tine cuprindea în sine toată teologia;
Bucură-te, de răspunsul dat satanei: „Dacă Atotputernicul ţi-a îngăduit să mă ucizi, primesc cu smerenie porunca Lui, dar dacă n-a rânduit aşa Dumnezeul meu, dispreţuiesc toate vicleşugurile tale!”;
Bucură-te, că ai înfruntat pe diavol zicând: „Piei din ochii mei, pentru că eu cred cu tărie că există Dumnezeu, Cel ce te-a osândit în focul cel veşnic pentru vicleşugurile tale”;
Bucură-te, că n-ai încetat rugăciunea de dimineaţă şi de seară, după cum ţi-a cerut vrăjmaşul;
Bucură-te, că de la picioarele Domnului Iisus Hristos nu te-ai depărtat;
Bucură-te, că ai ştiut că vrăjmaşul sălăşluieşte în întuneric şi cu întunericul luptă împotriva oamenilor;
Bucură-te, că în biserică ai văzut chipul Domnului Iisus Hristos;
Bucură-te, că ai văzut pe Domnul Iisus strălucind ca fulgerul;
Bucură-te, că te-ai umplut de negrăită mireasmă;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 4-lea

Întrebat de acel tânăr nevinovat cum să dobândească mântuirea, l-ai învăţat, insuflat fiind de Duhul Sfânt, iar el, mirându-se de înţelepciunea cuvintelor tale, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Aflându-te în Biserica Maicii Domnului din Halcopratia, s-a apropiat de tine un copil foarte cuminte şi ţi-a zis: „Cer şi eu de la tine să aud cuvânt bun”. Folosindu-ne şi noi de răspunsurile date, îţi mulţumim cântându-ţi:
Bucură-te, cel ce înveţi să nu osândim pe nimeni niciodată;
Bucură-te, că ai socotit de ajuns pentru tineri să aibă smerenie şi nevinovăţie;
Bucură-te, că ne-ai sfătuit să nu ne închipuim că am ajuns la măsura sfinţilor;
Bucură-te, că ne-ai descoperit înşelarea: atunci când socotim că rugăciunea noastră este sfântă şi curată;
Bucură-te, că ne-ai spus să nu fim mulţumiţi niciodată de faptele noastre cele bune;
Bucură-te, că ne-ai învăţat să nu ne încredem în noi din pricina lor;
Bucură-te, că prin cuvintele tale trezeşti în suflete o adâncă umilinţă;
Bucură-te, că tânărul, voind să plece, a căzut la picioarele tale, cerându-ţi blagoslovenie;
Bucură-te, că ai îngenuncheat şi aşa l-ai binecuvântat;
Bucură-te, că tânărul ţi-a aflat chilia şi venea adesea să ceară sfat;
Bucură-te, că ne-am îndulcit şi noi din această hrană duhovnicească;
Bucură-te, că acest tânăr, pe nume Neofit, s-a făcut vas ales în mâinile lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 5-lea

Multe taine ţi-a descoperit ţie Domnul, Cuvioase Părinte, încât de le-am scrie pe toate, cum zice şi Sfânta Evanghelie, nici în lumea toată nu ar încăpea cărţile scrise, de aceea puţine vom aduce aminte, spre slava lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Fiind în biserică la Sfânta Liturghie, ai observat feţele celor ce se împărtăşeau. Ale unora se înnegreau, ale altora străluceau ca soarele, iar noi, cugetând la această descoperire, îţi zicem unele ca acestea:
Bucură-te, că ai văzut coborându-se foc din cer, care a acoperit jertfelnicul şi pe liturghisitor, fără ca acela să-şi dea seama;
Bucură-te, de vederea celor patru îngeri în timpul cântării celei întreit-sfinte;
Bucură-te, că ai văzut pe Apostolul Pavel, care îndruma pe citeţ;
Bucură-te, de cuvintele Evangheliei;
Bucură-te, că, în timp ce citea Evanghelia, fiecare cuvânt ce ieşea din gura preotului arăta ca o flacără;
Bucură-te, că, înainte de Vohodul Mare, heruvimii au adus Pruncul şi L-au aşezat pe Sfântul Disc;
Bucură-te, că la Vohodul Mare înaintea preotului mergeau doi heruvimi şi doi serafimi;
Bucură-te, de nenumăraţii îngeri care-i însoţeau;
Bucură-te, că îngerii au acoperit Sfintele Daruri de pe Sfânta Masă cu aripile lor;
Bucură-te, că doi heruvimi stăteau de-a dreapta Sfintei Mese;
Bucură-te, că doi serafimi stăteau de-a stânga Sfintei Mese;
Bucură-te, că ai văzut un înger că ia cuţitul şi junghie Pruncul;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 6-lea

Într-o seară, după ce ţi-ai terminat obişnuita rugăciune de noapte, meditai la înfricoşătorul ceas al Judecăţii, atunci Domnul a binevoit să-ţi arate o vedenie despre Înfricoşătoarea Judecată, pe care noi citind-o, ne cutremurăm şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Răsfoind Domnul cartea veacurilor, a luat a şaptea carte şi a citit, şi când a ajuns la jumătatea acestui veac a zis: „Îl voi curma la jumătate”. Înţelegând noi că trăim aceste împliniri de proorocire şi ferindu-ne de ispita de a preciza o dată, îţi vom zice unele ca acestea:
Bucură-te, că Domnul ţi-a poruncit să scrii cu de-amănuntul toate cele ce ai văzut şi ai auzit;
Bucură-te, că Domnul ţi le-a arătat ţie pentru că fiu Îi eşti şi împreună moştenitor al Împărăţiei Sale;
Bucură-te, că ţi-ai venit în fire, dar lacrimile îţi curgeau şiroaie;
Bucură-te, că te gândeai la lucrurile minunate pe care le văzuseşi;
Bucură-te, că făceai tot ce-ţi stătea în putinţă ca să le câştigi;
Bucură-te, că adeseori te gândeai mai adânc şi mai curat la vedenia ta;
Bucură-te, cu zicerea ta: „O, ce bucurie, ce slavă, ce strălucire aşteaptă pe sfinţi în ceruri! Cum mă mai tem să nu fiu lipsit de ele!”;
Bucură-te, că ai văzut pe Domnul Hristos în slavă negrăită;
Bucură-te, că în jurul Lui stăteau toate oştile cereşti;
Bucură-te, că ai văzut pe satana cum turbează şi urlă;
Bucură-te, că ai văzut pe îngeri că îi pregătesc focul iadului;
Bucură-te, că vedenia ta este unică în chipul ei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 7-lea

Ţi-a dăruit Domnul atâta credinţă şi dragoste, încât te rugai cu îndrăzneală şi pentru elini, pentru eretici şi evrei, ca să le deschidă ochii sufletului să vadă şi să înţeleagă întreita lumină a Sfintei Treimi şi să cânte: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Pentru a ne învăţa puterea tainică a smereniei, ţi-ai cerut iertare de la o cerboaică, care s-a ruşinat şi a luat-o la fugă, pentru ce mirându-se ucenicul tău, ţi-a spus unele ca acestea:
Bucură-te, de harul smereniei pe care l-ai primit de la Duhul Sfânt;
Bucură-te, că inima îţi era plină de duhovnicească miere;
Bucură-te, că ai înţeles că singură smerenia ne mântuieşte;
Bucură-te, că te vedeai pe tine sub toată făptura;
Bucură-te, că te rugai pentru cei ce râdeau de tine în chip necuviincios;
Bucură-te, că, rugându-te pentru vrăjmaşi, faţa ta înflorea ca trandafirul;
Bucură-te, cel ce ai înţeles prea bine că nu ne foloseşte să fim slăviţi de oameni;
Bucură-te, că ai învăţat să primeşti ocara cu inimă blândă;
Bucură-te, că ştiai că diavolul îi îndeamnă pe oameni să te batjocorească;
Bucură-te, că te rugai Domnului să te socotească oamenii ca pe un nimic;
Bucură-te, căci cu adânca ta smerenie pe diavoli pulbere i-ai făcut;
Bucură-te, că şi îngerii doreau să-ţi cunoască smerenia;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 8-lea

Pe când te aflai încă pe prima treaptă a pocăinţei şi nu trecuseră încă trei ani de când lepădaseşi viaţa cea rea, ţi-a venit un gând rău de nemulţumire faţă de Dumnezeu, însă mai apoi l-ai respins şi I-ai cântat Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Văzând Domnul nemulţumirea ta, ţi-a amintit de darurile date ţie, pe care le avem şi noi, însă le uităm din nepăsare. Pentru aceasta îţi zicem:
Bucură-te, de apa şi aerul pe care-l respirăm, că şi pe ele în dar le primim;
Bucură-te, de copacii câmpului, păsările cerului şi peştii mărilor, că sunt minunile lui Dumnezeu de la facerea lumii;
Bucură-te, de împărtăşirea cu Sfintele Taine, că le primim în dar de la Domnul;
Bucură-te, că Domnul a ridicat capul la fiecare rugăciune spusă de tine;
Bucură-te, că la fel face El şi la fiecare rugăciune rostită de noi;
Bucură-te, că Domnul ţi-a iertat multe şi grele păcate;
Bucură-te, că Domnul te-a scăpat de duhul nepăsării;
Bucură-te, că Domnul te-a mustrat pentru acel gând de nemulţumire;
Bucură-te, că, prin aceasta, Domnul te-a făcut mai înţelept;
Bucură-te, că şi noi ne-am folosit;
Bucură-te, că de o mie şapte sute de ani învăţăturile tale folosesc creştinilor;
Bucură-te, că viaţa ta a fost scrisă şi primeşti plată şi pentru folosul răspândit din scrierea ei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 9-lea

Arătându-ţi-se în vis, Sfântul Apostol Pavel ţi-a prevestit că vei fi hirotonit arhiereu, însă tu dimineaţa ai fugit din oraş şi ai ajuns în Constantiana, unde văzându-te, Sfântul Alexandru şi poporul din acest oraş au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Odată ajuns în oraşul Constantiana, în a cărui eparhie ai fost hirotonit episcop, ai înţeles puterea cuvântului: „Fugind de cinste, am căzut în cinste!”. Pentru aceasta noi, cu bucurie, îţi strigăm ţie:
Bucură-te, că nu te-ai împotrivit voii lui Dumnezeu;
Bucură-te, că mai întâi te-au hirotonit diacon;
Bucură-te, că în scurt timp te-au făcut preot şi mai apoi episcop;
Bucură-te, că poporul te îmbrăţişa ca pe îngerul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că Fericitul Atanasie te-a văzut însoţit de îngeri, iar pe cap aveai cunună de pietre scumpe;
Bucură-te, de zicerea Sfântului Alexandru: „O, Părintele meu, de aş fi eu vrednic ca tine!”;
Bucură-te, că mulţi bolnavi veneau la tine cu credinţă şi primeau tămăduire;
Bucură-te, că uneori te retrăgeai în linişte şi scriai cuvinte povăţuitoare;
Bucură-te, că din scrierile tale se revărsa mireasma Duhului Sfânt;
Bucură-te, că n-ai încetat o clipă de a te ruga pentru turma încredinţată ţie;
Bucură-te, că poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, te iubea cu ardoare;
Bucură-te, stea cerească ce luminează şi străluceşte în Biserica noastră;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 10-lea

Aflând tu, Părinte, de fiica aceleia care îţi făcuse un bine, că zace în boală, ai mers la patul ei de suferinţă şi ai tămăduit-o, iar ea a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Nenumărate tămăduiri ai făcut în viaţa ta, Cuvioase. Credem că şi în zilele noastre dăruieşti sănătate celor ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru aceasta îţi cântăm ţie:
Bucură-te, că şi pe o altă soră care dorea mult să fie sănătoasă ai tămăduit-o;
Bucură-te, că ea a mulţumit Singurului izbăvitor şi Doctor adevărat;
Bucură-te, că în fiecare seară înainte de culcare te miruiai cu untdelemn din candela Maicii Domnului;
Bucură-te, că adesea dădeai şi la cunoscuţi să se ungă înainte de culcare;
Bucură-te, că ai simţit că untdelemnul sfinţit din candela Maicii Domnului are putere mare;
Bucură-te, că ai tămăduit-o pe o bătrână care avea o falcă umflată ungând-o cu untdelemn din candela Maicii Domnului;
Bucură-te, că şi noi ne miruim cu untdelemn şi din candela ta, Sfinte;
Bucură-te, că te-am cinstit şi în ajunul prăznuirii tale, cântându-ţi slujba de priveghere;
Bucură-te, că în necazuri aflăm de la tine mângâiere;
Bucură-te, cel ce ştii durerea fiecăruia;
Bucură-te, împreună cu Sfinţii Ierarhi Spiridon şi Nicolae;
Bucură-te, împreună cu Sfântul Ierarh Nectarie;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 11-lea

Pe tot parcursul vieţii tale ai gândit la moarte şi îndeosebi ai cerut de la Dumnezeu să-ţi trimită în ajutor pe sfinţi în ceasul morţii, ca să-I poţi cânta cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Ai cerut de la Dumnezeu, Sfinte, ca rugăciunea ta, de se va citi muribunzilor, să le fie spre uşurare la ieşirea sufletului. Dumnezeu ţi-a dăruit această harismă pentru folosul nostru, pentru aceasta îţi strigăm ţie:
Bucură-te, slugă bună şi credincioasă, că Domnul ţi-a auzit rugăciunea;
Bucură-te, că Domnul te-a umplut de bună mireasmă;
Bucură-te, că Domnul ţi-a zis: „Pace ţie, Nifone, fiul Meu”, şi S-a înălţat la ceruri;
Bucură-te, că în jurul tău se revărsa mireasma Duhului Sfânt, încât ucenicul tău credea că se află în rai;
Bucură-te, că rugăciunile alcătuite de tine sunt pline de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că ai iubit viaţa monahicească;
Bucură-te, lauda ierarhilor preafericită;
Bucură-te, stâlpul Bisericii cel neclintit;
Bucură-te, al oilor lui Hristos preabunule păstor;
Bucură-te, chezăşuitorul nostru către Dumnezeu şi mijlocitorule;
Bucură-te, că cele spre îndumnezeire n-ai încetat să doreşti;
Bucură-te, că acum în ceruri cu smerenia ta pe toţi înveseleşti;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 12-lea

Descoperindu-ţi-se mai înainte ceasul plecării la veşnicie, l-ai înştiinţat mai întâi pe ucenicul tău, Petru ieromonahul, apoi vestea s-a răspândit în toată eparhia, tânguire şi plângere nemângâiată se auzeau peste tot; tu însă i-ai îndemnat să se bucure şi să se veselească, zicând: „Cu cât mă voi găsi mai aproape de Dumnezeu, Îl voi ruga cu căldură pentru mântuirea noastră, dacă, desigur, veţi umbla în dreapta credinţă în care v-am învăţat”, de aceea te rugăm, mijloceşte şi pentru noi, cei ce cântăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Prin dumnezeiască descoperire a fost înştiinţat şi Marele Atanasie despre sfârşitul tău, pe care, întâlnindu-l, l-ai rugat: „Să nu uiţi, când vei săvârşi Sfânta Liturghie, să pomeneşti şi numele păcătosului Nifon la proscomidie, deoarece este mare binefacere pentru cel mort să fie pomenit la Sfântul Jertfelnic”. Deci, învăţându-ne şi pe noi valoarea Sfintei Liturghii, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că mai înainte de ceasul ieşirii sufletului te-ai rugat stăruitor lui Dumnezeu;
Bucură-te, că din această rugăciune am aflat şi noi că Domnul Hristos de multe ori ţi-a zis: „Nu mă uit la veghea şi la setea ta, ci te iubesc pentru adânca ta smerenie”;
Bucură-te, că fiind cuprins şi doborât de febră, ne-ai dat şi nouă pildă să nu cârtim când suntem cuprinşi de boală;
Bucură-te, că şi Fericitului Atanasie i-ai spus: „Aşa cum aurul, topindu-se, leapădă rugina, aşa şi omul se curăţă de păcatele sale dacă, îmbolnăvindu-se, mulţumeşte lui Dumnezeu;
Bucură-te, că îndată după ce ai spus acest cuvânt, faţa ta s-a luminat ca soarele, încât toţi s-au înspăimântat;
Bucură-te, că Sfinţilor Apostoli, care au venit să te întâmpine, le-ai spus: „Bine aţi venit, luminătorii lumii, purtătorilor de Dumnezeu Apostoli!”;
Bucură-te, că mucenicilor le-ai zis: „Bucuraţi-vă, mucenici ai Domnului, care aţi binevoit a veni la un bătrân păcătos!”;
Bucură-te, că, întâmpinându-te proorocii, în faţa lor ai strigat: „Vă mulţumesc, cinstiţilor prooroci, că aţi venit la un ticălos care a putrezit în păcate!”;
Bucură-te, că şi Fericitul Atanasie, insuflat fiind de Duhul Sfânt, a văzut pe sfinţii care te sărutau unul câte unul;
Bucuraţi-vă în Domnul, ierarhi ai lui Hristos, cuvioşilor şi drepţilor, că aţi întâmpinat pe Sfântul Nifon în ceasul morţii sale;
Bucură-te, că Maica Domnului venind, plin de negrăită bucurie şi cu putere ai zis: „Bucură-te, cea plină de har, lumina şi sprijinitoarea mea! Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu! De-a pururi pomenesc binefacerile tale!”;
Bucură-te, că Mântuitorul venind, ţi-a zis: „Vino la Mine, suflete, care ai purtat smerenia Mea! Eu sunt Hristosul tău, pe Care cu atâta dor Îl chemai: «O, Hristosul meu! O, Hristosul meu!» Vino deci la Mine!”;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit!

Condacul al 13-lea

O, Sfinte Nifon, care mai înainte de Sfântul Isaac Sirul ai împlinit în viaţa ta cuvântul cel scris de el în Filocalie: „Desăvârşirea este o prăpastie de smerenie”, învredniceşte-ne şi pe noi să gustăm din ea, ca să putem avea nădejde de mântuire şi să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Domnul Iisus Hristos…, Condacul 1: Iubitorului de smerenie adâncă…

Icosul 1

Condacul 1

Rugăciune către Sfântul Nifon, Episcop de Constantiana

O, Sfinte Ierarhe Nifon, care în viaţa ta ai mijlocit îndeosebi pentru creştini şi de fiecare dată Domnul ţi-a împlinit rugăciunea, roagă-te şi pentru noi, care te cerem acum în ajutor şi tânjim la dobândirea cererii tale: „Adu-ţi aminte, Doamne, şi de cei ce mă pomenesc pe mine, robul Tău, şi trimite pe Duhul Sfânt în inimile lor! Dă-le lor îndreptare, virtute şi nepomenire de rău, zdrobeşte sub picioarele lor pe vicleanul balaur!”. Precum odinioară te rugai pentru toţi monahii care se află în ispită, acoperă-i şi astăzi, să nu piară pe calea pe care o au ales. Ocroteşte şi familiile creştine şi fă-le să înţeleagă că pentru păcatele părinţilor de multe ori suferă copiii, aşa cum se spune în cartea vieţii tale. Descoperă-ne şi nouă să înţelegem că nu putem să biruim ispitele vieţii, dacă nu ne vom ruga cu evlavie Maicii Domnului să ne vină în ajutor. Am înţeles din pilda vieţii tale că nu mai există cădere, există numai ridicare. Te rugăm cu inimă smerită să ne fii sprijinitor, să ne putem ridica mereu, să nu rămânem sub piatra grea şi îngrozitoare a căderii ca, aflându-ne ceasul morţii în ridicare, să putem invoca ajutorul tău, pentru a avea nădejde de mântuire şi a ne învrednici şi noi cu tine de nespusele bunătăţi, privind lumina cea preadulce şi desfătată a feţei lui Dumnezeu, slăvind pe Tatăl şi pe Fiul, şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Categoria: Liturgica

Cautare: