Adaosul de virtute ne aseamana cu Dumnezeu

În locul în care se găseşte se mântuieşte omul. Am citit cândva predicile Sfântului Ioan Gură de Aur despre pocăinţă, şi acolo, într-una din predici, este următoarea afirmaţie: „Adam, în rai fiind, a căzut; şi Lot în Sodoma fiind s-a mântuit; nu s-a mântuit regele Saul în palat împărătesc, ci s-a mântuit Iov pe o grămadă de gunoi.” Deci lucrurile trebuie făcute cu nădejdea la Dumnezeu unde te găseşti.

Noi zicem la slujbă: „Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.” Nu zicem: numai o parte din viaţa noastră. Toată viaţa noastră să o trăim în aşa fel încât să fie o slujbă adusă lui Dumnezeu. Asta este esenţial.

Dacă luăm aminte la acest cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, constatăm că nu locul, ci aşezarea sufletească îl ajută pe om ca să fie împlinit. Să ne mai gândim apoi că Sfântul Petru Damaschin spune că a văzut mântuire şi cădere şi în pustiu, şi în viaţa obişnuită, şi-n călugărie, şi-n căsătorie, şi să ne mai gândim că el afirmă că „de va lăsa omul voile şi cugetele sale şi va face voia şi cugetul lui Dumnezeu, în toată lumea asta nu se va găsi nici loc, nici lucru ca să-i împiedice mântuirea.”

Viaţa spirituală nu constă numai în limpezirea sufletului, ci constă în adaosul de virtute care ne aseamănă cu Dumnezeu.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 174)

Categoria: Articole

Cautare: