Adeseori, pe neasteptate...

Adeseori noi, pe neaşteptate, la un anumit ceas, întâlnim un om care izgoneşte întunericul adunat în sufletul nostru, rezolvând pe nepusă masă vreo problemă cu care ne confruntăm.

Nu arareori se întâmplă să auzim de la vreun alt om un cuvânt care ne atinge sufletul, ori să spunem cuiva vreun cuvânt de îmbărbătare.

Sau deodată primim o scrisoare de la cineva, mai cu seamă atunci când aceasta ne este de trebuinţă. Ori, încurcaţi în problemele vieţii, cu deznădejde încercăm să găsim o rezolvare cu puţinele noastre puteri, căutând ieşire dintr-un impas, când deodată ni se întâmplă ceva care schimbă radical situaţia.

Prin urmare şi întâlnirea neobişnuită, şi cuvântul, şi scrisoarea, şi întâmplarea, toate sunt semne date nouă fie ca pedeapsă, fie ca luare-aminte, fie ca înţelepţire, fie ca adeverire, fie ca o chemare la pocăinţă.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri şi semne, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, p. 79)

Categoria: Articole

Cautare:

Adeseori, pe neasteptate...

Vizualizari: 711

Id: 23904

Imagine:

Share: