AFURISIREA

AFURISIREA

11. Afurisirea sau excomunicarea este excluderea credinciosului din comunitatea Bisericii, cind se face vinovat de pacate contra credintei sau a moralei (Matei, 18,17; Cor. 5, 2-5; I Tim. 2, 20; Tit, 3, 10). Ea este de doua feluri:

a) duhovniceasca-interna, cind credinciosul este oprit de la impartasire sau de la alte slujbe pentru o vreme;

b) cind un credincios devine un necredincios public si se iau masuri administrative publice contra lui, inlaturindu-l din obstea crestina. Numai cel ce se indreapta, este reprimit. (II Cor. 2, 6-10). Clericul, mai intii se cateriseste si, daca este cazul, apoi se afuriseste temporar sau definitiv, iar cind staruie in erezie si in rautati, se da anatemii. Afurisirea publica o face numai arhiereul - si mai ales sinodul - care are dreptul s-o si ridice, cind cel vinovat s-a indreptat. 2 (Const. Ap. VII. 34).

12. -”Daca cineva, se va ruga impreuna cu cel afurisit, chiar pe ascuns, in casa particulara, sa fie afurisit si el”. - Apost. 10.

13. -”Daca vreun episcop sau diacon este afurisit de episcopul sau, acela sa nu poala fi primit de alt episcop, decit numai de cel ce l-a afurisit, afara numai daca, din intimplare, ar fi murit episcopul care l-a afurisit”. Apost. 32

14. -”Asupra celor afurisiti, fie ei clerici sau laici, sa aiba putere, hotarirea episcopului eparhiot, dupa canonul care orinduieste ca cei ce sint afurisiti de un episcop, sa nu fie primiti de catre alti episcopi. Insa sa se cerceteze, daca nu cumva au fost afurisiti din pricina micimii de suflet a episcopului, sau din pofta de gilceava, sau din oarecare ura personala. Deci, pentru ca aceasta cercetare sa se poata face, s-a gasit cu cale sa se intruneasca sinodul de doua ori pe an, la care vor lua parte toti episcopii eparhiei, spre a se cerceta toate problemele de acest fel si toti cei care s-au facut vinovati fata de episcop, sa fie afurisiti de catre toti membrii sinodului, potrivit legilor, pina ce sinodul va socoti ca trebuie sa dea o hotarire mai usoara. Aceste sinoade sa se tina, unul inainte de postul mare, pentru a se indeparta micimea sufleteasca si spre a se aduce lui Dumnezeu darul rugaciunilor curat, iar al doilea sa se tina toamna”. -I ec. 5-

15. - “Daca cineva a fost afurisit de episcopul sau, sa nu mai fie primit de alt episcop, mai inainte de a fi reprimit mai intii de episcopul sau; insa el poate sa apeleze la sinod ca sa se apere si sinodul convingindu-se de nevinovatia lui, poate da o alta hotarire. Aceasta hotarire are valoare pentru mireni , prezbiteri si diaconi si pentru toti clericii”. - Ant .6

16. - “Ep. Osiu zice: Sa se aprobe de toti si acestea: Daca vreun diacon, prezbiter sau cleric ar fi afurisit si s-ar duce la alt episcop care-l cunoaste si care stie ca acel cleric este dezbinat de episcopul sau, nu trebuie sa-i acorde impartasirea, facind de ocara pe fratele sau episcopul. Daca va indrazni sa faca asa ceva, sa stie ca adunindu-se episcopii la sinod, il vor trage la raspundere. Toti episcopii au raspuns: Aceasta hotarire va aduce pace si va pastra unitatea tuturor”. - Sard. 13.

17 . -Nu este bine ca un preot sau arhiereu sa blesteme sau sa afuriseasca cu usurinta, ci numai dupa ce a judecat bine sa pronunte numai afurisirea pe care o indreptateste legea Domnului, altfel se leaga el insusi cu legaturile aceleiasi osindiri. Cel afurisit sa nu stea nepasator, ci sa caute sa se indrepte, cerind iertare la cel ce l-a afurisit, sau sa se duca la cel mai mare al Bisericii si sa-i arate situatia spre a se curati de afurisire. - S. Tes. IX, 3o-32.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

AFURISIREA

Vizualizari: 1371

Id: 561

Imagine:

Share: