„Aici e atat de bine si frumos... as vrea sa mor aici!”

Am cunoscut un băieţaş care s-a întâmplat să ajungă într-o zi într-un loc foarte plăcut, un loc serios, oarecum, şi frumos. Un băieţaş care avea, poate, vreo zece ani.

Şi iată că el a spus: „Aici e atât de bine şi frumos... aş vrea să mor aici!”.

Avea încă toată viaţa înainte! De unde astfel de gânduri? Însă aceasta a fost un fel de pauză… În viaţa lui s-a deschis dintr-odată ceva neobişnuit pentru dânsul şi el a grăit aşa.

Iată. Pentru ca un calculator să scoată un asemenea gând, cu totul nou, ar fi trebuit să facă miliarde de calcule în fiece secundă, iar calculatoarele cele vechi ar fi avut nevoie de câteva zile, pe când în sufletul omenesc se naşte dintr-odată un astfel de gând.

Vedeţi, ce bogăţie, ce maşinărie avem sub stăpânirea noastră… nu ştiu unde… şi în inimă, şi în cap, şi în trup în acelaşi timp… Şi muzica e un fel de limbă străină mai ciudată; ea traduce, într-un chip oarecare; în toate aceste situaţii, ea este ca un fel de mijlocitor.

(Compozitorul Arvo Pärt, în Cântul inimii – puterea cuvântului şi a muzicii, traducere de Laura Mărcean și Olga Bersan, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, pp. 113-114)

Categoria: Articole

Cautare: