Alungarea din inima a iubirii de argint

Prin urmare... să alungăm din inimă şi acest duşman primejdios, care, pe cât de uşor poate fi biruit, pe atât de ruşinos şi deplin de ocară este a fi biruit de el... O biruinţă desăvârşită şi un triumf definitiv va dobândi cel a cărei conştiinţă nu va fi pângărită, precum se spune, nici chiar de o pară. Căci cel atras de o sumă, oricât de mică, o dată ce lăcomia a prins rădăcini în inima lui, nu-i posibil să nu se aprindă mai departe de văpaia unei dorinţe şi mai mari. Ostaşul lui Hristos va fi biruitor, şi chiar ferit şi la adăpost de orice asalt al lăcomiei, atâta timp cât duhul cel rău nu va fi semănat în inima lui porniri spre această patimă. De aceea, oricât de atenţi trebuie să fim în general la capul şarpelui, în toate felurile de păcate, aici însă mai ales se cuvine o veghe şi mai trează (Facere 3, 15). Odată pătruns în inimă, hrănindu-se din propria-i substanţă va stârni incendii mai aprinse. Pentru aceasta trebuie nu numai să ne ferim de a fi în stăpânirea unor sume de bani, dar chiar şi dorinţa după ei s-o alungăm cu totul din suflet. Căci trebuie evitate nu atât efectele lăcomiei de bani, cât mai ales stârpită din rădăcini patima de bani; nu ne va fi de nici un folos a nu avea bani, dacă dorinţa de a-i avea stăruie în noi.

Chiar fără a avea bani, poate suferi cineva de boala lăcomiei de avere şi să nu-i aducă nici un folos sărăcia, dacă n-a fost în stare să-şi stârpească această patimă, complăcându-se în lipsă, nu ca urmare a virtuţii, ci constrângându-se cu durerea inimii să poarte povara la care e obligat. Aşa cum declară cuvântul evanghelic că pot fi în păcatul desfrânării chiar cei cu trupul nepângărit, tot astfel, după simţământul şi mintea lor, pot fi osândiţi la un loc cu cei avari chiar cei foarte lipsiţi de bani (Matei 5,29): căci le-a lipsit acestora prilejul de agonisire, nu şi pofta, a cărei alungare dă în mod obişnuit mai mult drept la cunună înaintea lui Dumnezeu decât constrângerea. Deci să ne silim să nu se risipească în van câştigul ostenelilor noastre. Căci este un lucru dureros să înduri urmările sărăciei şi lipsurilor şi să pierzi roada atâtor strădanii din vina unei voinţe bolnave.

(Sfântul Ioan Casian, Patima iubirii de argint și vindecarea ei prin milostenie, Editura Trinitas, Iași, 2003, pp. 17-18)

Categoria: Articole

Cautare: