Am otravit pamantul...

Nouă ne sunt descoperite multe, dar le întrebuinţăm rău. Vedem cum ne-am făurit înşine condiţiile în care nu mai este cu putinţă continuarea vieţii pe pământ — din pricina otrăvii. Ne-am otrăvit... Un expert de-al nostru, care a scris cartea Planeta şi civilizaţia în pericol, Branko Kitanovici, spune: „În anul 2000, pe pământ nu vom mai avea apă de băut.” Apa potabilă reprezintă doar 2% din volumul total al apei. 98% nu se bea. El spune că nu va fi posibil ca apa să fie purificată, că toată va fi otrăvită. În ce ritm se răspândeşte otrava pe globul pământesc! Duşmanul numărul unu al omului este gazul de eşapament, degajat de maşini. Apoi, toate celelalte. Fiecare fabrică degajă cantităţi uriaşe de otravă. Astfel se întâmplă şi cu agricultura. Belgradul bea apă otrăvită. Un inginer care lucrează acolo, la Makiş, spune: „Noi tratăm apa cu clor, dar rămâne toxică. Nu-i de nici un folos. Bacteriile şi bacilii îi îndepărtăm uşor, dar nu şi toxinele.” O filtrezi cât vrei, o purifici, o fierbi — fă-i ce vrei, otrava este pretutindeni în jurul nostru. Şi când nu va mai fi apă de băut, se va stinge şi viaţa. Organismul conţine 70% apă. Agricultura a avansat mult, dar multe specii de copaci au dispărut. Ulmul a dispărut de mult. Se spune că în oraşul T. pădurea de conifere se usucă, vârfurile copacilor au început să se usuce. Nivelul radiaţiei este ridicat, iar izvoarele din munte otrăvite. Otrăvite sunt şi ploile, care pârjolesc pământul. Pământul este otrăvit, noi înşine ne-am otrăvit... Nimic nu le mai ajunge oamenilor. Totul a început îndată după căderea strămoşilor noştri, de îndată ce s-a făcut vărsare de sânge. Cain l-a ucis pe fratele lui mai mic, Abel, doar din zavistie. De ce jertfa lui Abel să fie primită, iar a lui nu? De aici a început totul. Şi, până în ziua de astăzi, nu mai e pace. Toţi caută ceva, de parcă vor trăi o veşnicie, dar nu este aşa. Nu e... nu e... Se pare că a venit sfârşitul. Fabricile poluează mediul într-un ritm atât de rapid, încât nu vom mai putea trăi mult.

(Starețul Tadei, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, Editura Predania, București, 2010, pp. 112-113)

Categoria: Articole

Cautare: