Apoftegme atonite

Zis-a bătrânul: „Atenție la gând. Cere multă luare aminte. O crăpătură mică dacă îi deschizi, intră înlăuntru gândul rău și după aceea mai alungă-l dacă poți, ca să nu mai vorbim de starea pe care o creează înlăuntrul tău și te mâhnește”.

Zis-a bătrânul: „Postul ajută mult și duhovnicește și la sănătate”.

Zis-a bătrânul: „Nu cumva prin puterea noastră rămânem în mănăstire. Nimeni nu poate rămâne aici singur, dacă Preasfânta nu îl acoperă”.

Zis-a bătrânul: „Ascultarea noastră trebuie să fie cu bucurie, iar nu cu mâhniciune. Și aceasta începe cu dragostea noastră față de gheronda care trebuie să fie dăruită, adâncă și sinceră. Numai așa vom înainta”.

Zis-a bătrânul: „Ascetul este cel mai sociabil om prin comuniunea lui cu Dumnezeu și prin rugăciunea pentru lume”.

Zis-a bătrânul: „Neputința desăvârșește nevoința și prin ea ne vom mântui. Dar să nu fim nepăsători, nici să ne supărăm dacă nu putem să facem multe lucruri. Dumnezeu nu cere nevoința noastră, ci inima noastră”.

Zis-a bătrânul: „Ispitele ne silesc să alergăm la Hristos și la Preacurata ca un copil care găsește în drumul său un câine și se refugiază în brațele mamei sale. Altminteri, va alerga încoace și încolo”.

Zis-a bătrânul: „Scopul este să ajungem să-L iubim pe Hristos. Dacă Îl iubim pe Hristos, pe urmă toate sunt ușoare. Nu mai avem inimă pentru nimic altceva”.

Zis-a bătrânul: „Toate câte sunt fără măsură și discernământ sunt excese. Toate excesele sunt satanicești”.

Zis-a bătrânul: „Din 100 de demoni 98 se duc la psalți”.

Zis-a bătrânul: Cea mai de seamă virtute este smerenia. Toate celelalte singure nu pot face nimic. Nici postirile, nici privegherile. Trebuie să fie și acestea, dar cu smerenie.

Cântările bisericești sunt scrise cu Duhul Sfânt și au în ele dulceață și har.

Monahul să nu se lase pe sine relaxat. Să nu fie trândav cu mintea lui și să-l conducă satana când ici, când colo. Cu harul lui Dumnezeu să-și îndrepte mintea la Sfânta Treime, la Hristos, la Preacurata, la sfinți, ca să se bucure și ei de starea noastră.

Să mai dăm câte un telefon Domnului și Preasfintei. „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă” este numărul lui Hristos. „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mă” este numărul Preacuratei. Când o sunăm, e ca și cum ne-ar zice : „da, fiule, te ascult”.

Noi, monahii, să cheltuim cel mai mult timp cu cele duhovnicești. Dumnezeu nu vrea să facem ceva mai presus de puterile noastre. Cât putem și ce putem.

Când avem negrijă sau acedie, să știm că este de la satana și trebuie să ne silim pe noi înșine. Atunci e valabil acel „Cei ce se silesc iau Împărăția lui Dumnezeu”.

Zis-a bătrânul : „Ușa pierzaniei pentru monahi este osândirea aproapelui.

Celui care vrea să se nevoiască îi ajunge liniștea și metanierul.

După cât am înțeles, diavolul ne pune să facem lucruri care nu ne sunt necesare, ca să nu facem rugăciune.

Faceți rugăciune acum cât sunteți tineri, fiindcă atunci când veți îmbătrâni veți plânge, cum plâng eu acum.

Cel care nu se teme de Dumnezeu, se teme de toate celelalte.

Zis-a Bătrânul : „Rugăciunea lui Iisus este cea mai mare avuție a adevăratului monah. Pentru inima care s-a obișnuit cu ea, lipsa dulceții numelui este ca o rană care nu te lasă să de liniștești și te chinuie pururea. Nevoiește-te să dobândești obiceiul rugăciunii minții. Când o vei dobândi vei încerca bucurie și fericire în ispite și rele întâmplări”.

Zis-a Bătrânul : „Să nu privim ce este fiecare, ci să zicem :„ milă și păcătosului acestuia”. Așa avem binecuvântare de la Dumnezeu. Mulți care erau la mari măsuri duhovnicești s-au mândrit și au căzut, în timp ce alții păcătoși s-au pocăit și s-au mântuit”.

Cea mai lucie sărăcie este lipsa dragostei și nimeni nu este sărac, dacă Îl are pe Dumnezeu.

Pocăința nu are mânie și osândire.

Zis-a bătrânul : „Nu numai să te păzești să nu osândești pe nimeni, dar și tu să nu devii pricină să te osândească sau să te condamne alții pe bună dreptate. Dacă este pe nedrept, atunci vei avea plată”.

Zis-a Bătrânul : Cel care vorbește despre virtuți, își ascunde patimile, și cel care vorbește despre patimi, își ascunde virtuțile.

Categoria: Articole

Cautare: