APOSTASIA MONAHULUI

APOSTASIA MONAHULUI

84. -Apostasia monahului este lepadarea de juramintele facute sarbatoreste in fata Sfintului Altar si a slujitorilor Domnului si care se intoarce iarasi in slujba lumii. Foarfecele tunderii si imbracamintea monahala “din mina lui Dumnezeu le-a luat”, iar fagaduintele sale au fost scrise in cartea alesilor Sai de ingerii Domnului. Lepadarea de ele, este cea mai grea apostasie, deoarece Scriptura zice: “Mei un om inchinat Domnului prin fagaduinta nu poate fi rascumparat, ci va fi omorit” (Lev. 27, 29). Deci monahul apostat este un sinucigas duhovnicesc si de aceea, el nu mai poate fi primit la nici o taina a bisericii. Preotul care l-ar cununa, se canoniseste dupa cele zise de Domnul: “Vai de fiii razvratiti, care iau hotariri fara Mine, fac legaminte care nu vin din duhul Meu si astfel, ingramadesc pacate peste pacate” (Isaia, 30,1; Vezi: Fagaduinta, Juramintul).

85. -”Pre cel ce a lepadat sfinta schisma monahala si nu se pocaieste, nu se cade a-l primi nici in casa macar, ci sa fie alungat” - Sf. Nichifor, 25.

86. -”Daca vreun monah va lepada sfintul chip si va minca carne si-si va lua femeie, daca nu se va intoarce, unul ca acesta se cuvine a-l da anatemii, apoi sa se imbrace cu sila si sa se inchida in minastire” -Sf. Nichifor, 35 (Pateric, pg. 318,324,410,41,459).

87. -”Iar de se va lepada calugarul de viata calugareasca, dintru aceea ce s-a fagaduit lui Dumnezeu inaintea ingerilor si a oamenilor si iarasi se va intoarce la viata mireneasca si va lepada calugaria si se va duce, ca un dine intoreindu-se la boritura lui, unii ca aceia de se vor intoarce si vor veni la pocainta, sase ani - de va fi chipul cel mic - iar de va fi cel mare, sa aiba pocanie zece ani” - PGG, 82 (Vezi: Anatema).

88. - “Calugaiul sau calugarita de vor lepada sf. chip si se vor insura, aceea nu se cheama insurare, ci curvie, sau mai virtos preacurvie (caci adevarata lor nunta este calugaria), pentru aceia sa fie fara de. biserica lui Hristos si afurisiti, pina ce-si vor veni intru pocainta; iar de se va intimpla sa moara in pacat, fara pocanie, sa nu fie ingropati (in cimitir), nici slujiti, nici pomeniti (la parastas), pentm ca sint straini de crestinism” ILT,123.

89. -”Calugarul care va lepada sf. chip si nu va vrea sa vina intru pocanie ca sa se indrepteze, pe acela nici sa-l bage in seama cineva, nici sa se imprieteneasca cu dinsul, ci numai sa-l tot blesteme si sa-i zica anatema” - ILT,123

90. -”Cind se va pocai cel ce a lepadat calugaria si de-l va primi vladica sau egumenul lui, acela de va fi avut cinstea preotiei, atunci nu se va mai putea bucura de cinstea pe care a avut-o ca preot” (caci clericul care curveste, se cateriseste) - ILT, 125.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare: