ARHIDIACONUL VARLAAM ARGHIRESCU

ARHIDIACONUL VARLAAM ARGHIRESCU :: Pateric romanesc

ARHIDIACONUL VARLAAM ARGHIRESCU - Mitropolia Moldovei si Sucevei

(1863-1942)

Viata

Parintele Varlaam Arghirescu a fost un calugar renumit in manastirile Moldovei si un devotat slujitor al Bisericii lui Hristos.

Era de loc din comuna Hangu, judetul Neamt. La varsta de 18 ani a intrat in Manastirea Neamt. Dupa cativa ani de ucenicie a fost facut calugar si apoi hirotonit diacon de staretul Timotei. In anul 1892 a fost trimis ca slujitor la Catedrala Mitropoliei din Iasi. Aici a facut desavarsita ascultare timp de 50 de ani. In vara anului 1942 a adormit cu pace si a fost inmormantat la Manastirea Cetatuia.

Fapte si cuvinte de invatatura

Arhimandritul Varlaam slujea in biserica Manastirii Neamt cu mare evlavie si canta ingereste de frumos. Auzindu-l odata cantand si stiind petrecerea lui, mitropolitul Iosif Naniescu l-a luat la catedrala din Iasi, unde a ramas pana la sfarsitul vietii.

Spuneau batranii ca parintele Varlaam iubea asa mult biserica, precum iubea pe Hristos. Toata ziua zabovea in catedrala, aseza vesmintele, potrivea candelele, matura pe jos, statea de veghe langa moastele Cuvioasei Parascheva. Iar cand slujea, misca toate inimile si scotea multe lacrimi prin frumusetea cantarii. De aceea il cunostea tot orasul si fiecare se folosea de ne vointa lui.

Acest vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos a fost cincizeci de ani paracliser si vesmantar la catedrala. Spuneau parintii despre el ca se incuia singur in biserica si niciodata nu iesea afara pana nu se termina slujba si curatenia. Apoi facea trei metanii la moastele Cuvioasei Parascheva si venea la chilie.

Spuneau ucenicii lui ca parintele Varlaam nu ingaduia nimanui sa vorbeasca in biserica. Daca auzea pe cineva vorbind, se oprea sa mai citeasca sau sa cante la strana. Apoi iarasi continua. Cand intra el in biserica, ceilalti isi ziceau:

- Taceti, ca vine parintele Varlaam!

Spuneau iarasi despre dansul ca nu ingaduia sa se citeasca repede la strana. Daca vreun cantaret citea neclar si in graba, batranul il oprea si incepea el sa citeasca rar si sa cante din nou, zicand: Graiurile mele asculta-le, Doamne, intelege strigarea mea (Ps. 5,1).

O alta fapta a parintelui Varlaam era milostenia. Urmand exemplul marelui mitropolit Iosif, el impartea totul la saraci, la vaduve si la elevi. Salariul nu-i ajungea niciodata. De aceea mereu se imprumuta. Cea mai mare milostenie o facea insa cu elevii si studentii saraci din Iasi. Zilnic veneau la batranul, ca la un adevarat parinte duhovnicesc, si-i cereau bani pentru taxa, pentru carti, pentru gazda. Iar parintele ii mangaia cu cuvantul si-i intreba:

- De cat ai nevoie?

- De o suta de lei.

- Iata banii. Da-mi chitanta.

- Parinte Varlaam, cand sa ti-i dau inapoi?

- Lasa, cand am nevoie, ti-i cer eu. Bine ca am chitanta! Insa batranul nu mai cerea niciodata banii inapoi.

Spuneau ucenicii lui ca in ziua cand lua salariul, se adunau la chilia lui numerosi elevi si copii saraci. Caci se anuntau unii pe altii, zicand:

- Haideti la Mitropolie, ca astazi parintele Varlaam isi ia salariul!

Nu putini dintre ei au ajuns oameni invatati, cu banii dati de parintele Varlaam.

Odata a venit la el o femeie de la tara, plangand:

- Parinte, sunt o vaduva cu 7 copii. Zilele acestea mi-a murit vaca cu lapte si n-am cu ce cumpara alta.

- Lasa, mama, nu mai plange. Cat costa o vaca cu lapte?

- Costa o mie de lei.

- Iata, ai de la mine doua mii de lei pentru doua vaci. Multumeste Cuvioasei Parascheva si nu spune la nimeni.

Asa intelegea parintele Varlaam sa implineasca Evanghelia lui Hristos.

Intr-o zi, un om din Dorohoi i-a zis:

- Parinte Varlaam, imprumuta-mi o mie de lei sa-mi cumpar ceva din Iasi. Cum ajung acasa, iti trimit imediat banii.

- Bine, frate, poftiti o mie de lei.

Dupa cinci ani, s-a dus ucenicul la Dorohoi si i-a spus batranul, zambind:

- Frate, daca te intalnesti cu cutare om, intreaba-l, a mai ajuns acasa de cinci ani de zile?

Spuneau ucenicii arhidiaconului Varlaam ca timp de 50 de ani, cat a slujit la Mitropolie, nu a lipsit nici o data de la biserica, iarna nu facea foc in chilie si nici nu a fost vreodata bolnav, caci darul lui Dumnezeu era cu dansul.

In vara anului 1942, parintele Varlaam a fost gasit dimineata adormit in Domnul, culcat pe masa, cu cheile catedralei sub capatai. Nu s-a gasit in chilia lui nici un fel de avere, decat o lada plina cu mii de chitante adunate de la elevi si studenti pe care ii ajutase timp de o jumatate de veac.

Aceasta era cea mai mare avere a parintelui Varlaam!

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: