ARHIEREUL VALERIAN STEFANESCU :: Pateric romanesc

ARHIEREUL VALERIAN STEFANESCU - Episcopia Romanului

(1825-1928)

Smeritul arhiereu Valerian Stefanescu a fost un venerabil ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane din secolul XX. Era unul din fiii preotului Petru Stefanescu si ai prezbiterei Anastasia, din comuna Garcina-Neamt. O casa binecuvantata de Dumnezeu cu multi copii, din care cinci au luat jugul vietii monahale si au ajuns calugari sporiti in fapte bune.

Cel dintai a fost episcopul Melchisedec (1822-1892), mare carturar si vrednic ierarh al Episcopiei Romanului. Al doilea a fost Arhiereul Valerian (1825-1928). Al treilea frate a fost arhimandritul Ieronim (1832-1906), mare eclesiarh la Episcopia Romanului. Iar din surori au fost: monahia Evghenia (1821-1889), eclesiarha mare in Manastirea Varatec si monahia Suzana (1830-1925), stareta in Manastirea Razboieni-Neamt. La batranete insusi preotul Petru Stefanescu s-a facut calugar in Manastirea Bisericani cu numele de Pahomie.

Arhiereul Valerian, numit din botez Vasile, a urmat in tinerete Seminarul de la Socola-Iasi. In anul 1850 a fost hirotonit preot de mir si a functionat ca protopop la Bacau si la Roman timp de 19 ani.

Ramanand vaduv, in anul 1875 imbratiseaza viata monahala, iar in anul 1879 este hirotonit arhiereu vicar pentru Ramnicu-Valcea. Dupa ce conduce un timp Tipografia Cartilor Bisericesti, in anul 1890 se retrage la Episcopia Romanului ca arhiereu vicar, unde ramane pana la sfarsitul vietii.

Acest bland arhiereu a fost un adevarat pastor al turmei lui Hristos si un devotat slujitor al sfantului altar. Cele mai alese fapte bune cu care era incununat au fost acestea: desavarsita smerenie, neagoniseala si o profunda dragoste pentru biserica, pentru sfintele slujbe, pentru oameni.

Permanent purta haine si vesminte din cele mai simple, incat nu se deosebea de ceilalti. Era dulce la cuvant si bland la inima, vorbea cu fiecare si impaca pe toti, iar de la slujbele bisericii era nelipsit ziua si noaptea. De asemenea, tot ce dobandea la sfintiri de biserici, la slujbe si chiar pensia sa impartea cu dragoste la vaduve si la saraci.

Se spunea despre dansul ca dupa primul razboi mondial mergea cu diaconul sau la sfintiri de biserici noi, in locul celor distruse, mai ales in judetele Bacau si Vrancea. Zabovea luni de zile, umbland pe jos din sat in sat, mangaind poporul descurajat, sfintind sfintele altare si cercetand pe preoti. Iar darurile ce i se aduceau, pe toate le impartea la orfani de razboi si se intorcea la episcopie numai cu toiagul in mana.

Se cuvine sa amintim si de grija ce o purta pentru luminarea copiilor mici. Din fondurile sale si ale episcopului Melchisedec, a cumparat alaturi de episcopie o gradina si a zidit in mijloc o scoala cu doua sali pentru educarea copiilor. Aceasta a fost prima gradinita de copii din orasul Roman, intretinuta de cei doi ctitori. O grija deosebita avea arhiereul Valerian si pentru Seminarul din Roman. Zilnic veneau la el elevi pentru sfat si pentru ajutor, iar bunul pastor ii primea pe toti si-i ajuta cu dragoste.

Acest pururea pomenit arhiereu iubea Biserica, ca pe insasi mireasa lui Hristos. In fiecare zi era nelipsit de la Sfanta Liturghie, de la Vecernie si Utrenie. Noaptea se destepta inaintea tuturor, isi lua toiagul si zabovea in fata catedralei, pana venea paracliserul sa descuie usa. Daca trecea ora si slujitorii intarziau, arhiereul Valerian dadea binecuvantare si incepea pe de rost Miezonoptica. Iar dupa ce se descuia biserica, zicea batranul:

- Cititi de la psalmii Utreniei, ca Miezonoptica am zis-o eu la usa bisericii!

Dar misiunea cea mai sfanta pe care o avea arhiereul Valerian era hirotonirea candidatilor de preotie si pregatirea lor pentru pastoratie. Saptamanal hirotonea preoti noi, pe care ii invata randuiala slujbelor timp de 40 de zile. Cu o bunatate si indemanare rar intalnita, blandul arhiereu forma pe slujitorii sfintelor altare, deprinzandu-i mai ales frica de Dumnezeu, dragostea de biserica si mila de oameni.

Asa s-a nevoit si asa a trait venerabilul arhiereu Valerian Stefanescu 103 ani, fiind cinstit de copii, de tineri si batrani, de preoti, de calugari si de mireni, ca un patriarh si parinte al tuturor. El a fost o adevarata binecu- vantare pentru Episcopia Romanului, pentru ierarhia Bisericii Ortodoxe Romane.

In primavara anului 1928, arhiereul Valerian a adormit cu pace, dandu-si sufletul in mainile marelui Arhiereu Iisus Hristos. Trupul i-a fost asezat intr-un mic paraclis din mijlocul gradinii, alaturi de fratele sau, episcopul Melchisedec, langa gradinita de copii fondata de el. Deasupra mormantului sunt scrise aceste cuvinte:

“Sub aceasta piatra odihneste smeritul rob al lui Dumnezeu - Arhiereul Valerian Stefanescu-Craioveanul. Mort in 8 martie, 1928, dupa o viata de peste una suta ani, rodnica in fapte bune.

Vesnica lui pomenire!”

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: