ARHIMANDRITUL GHERMAN IONESCU :: Pateric romanesc

ARHIMANDRITUL GHERMAN IONESCU - Manastirea Tazlau-Neamt

(1885)

Arhimandritul Gherman era cu metania din Manastirea Neamt. Un calugar ravnitor, carturar iscusit si devotat slujitor al Biserici lui Hristos. Cunostea limba slavona si in parte limba greaca. In anul 1857 a scris istoricul Manastirii Agapia pe scurt si alte insemnari duhovnicesti, care s-au pierdut.

In anul 1867, arhimandritul Gherman Ionescu este numit staret al Manastirii Tazlau-Neamt, pe care o gaseste aproape in paragina. Era imediat dupa secularizare. Aducandu-si aminte de faima de altadata a acestei manastiri, de Cuviosii Chiriac, Onufrie si de atatia altii care s-au nevoit aici in secolul XVII, staretul Gherman a incercat, dupa putere, sa reinvie viata duhovniceasca din aceasta vestita vatra monahala din Moldova.

Mai intai a adunat in jurul sau cativa calugari, caci nu avea cu cine face slujba. Apoi a transcris cu mana sa pomelnicul ctitoresc, precum se vede pana astazi, si a reasezat tipicul slujbelor in limba romaneasca. De asemenea, a turnat din nou un clopot mare si a impodobit biserica cu carti, cu vesminte, cu candele si cu cele de nevoie. In anul 1867, Manastirea Tazlau avea 10 calugari care mentineau firul slujbelor zilnice, Vecernia, Utrenia, Sfanta Liturghie si parastasul ctitorilor.

In anul 1881, arhimandritul Gherman se duce ca duhovnic la Manastirea Agapia. In testamentul sau, printre altele, da ucenicilor sai aceste frumoase cuvinte de invatatura:

“Noi, fratilor, ca cei ce de bunavoia noastra ne-am angajat a fi rugatori ai poporului catre Dumnezeu, nu trebuie sa ne descurajam intru indeplinirea cu sfintenie a datoriei noastre calugaresti, ci cu fermitate constanta sa ne fixam privirea spiritului la Dumnezeu, unicul centru al stabilitatii si al adevarului, caruia ne-am facut de aproape servitori. Sa ne fereasca de lenevie si nebagare de seama infricosatele cuvinte ale dumnezeiescului Gura de Aur, ca zice la datoriile preotilor: “Mi se pare ca din cei hirotoniti putini se vor mantui”. La fel si groaznicele amenintari ale Sfantului Duh, rostite prin profetul Ieremia: Blestemat tot cel ce face lucrul Domnului cu nebagare de seama! (Ieremia 40, 10).

In blestemul acesta pot cadea mai cu lesnire preotii care, din neluarea aminte sau si din mandrie, crezandu-se intelepti, indraznesc a face reforme in asezamantul dumnezeiestilor slujbe. Ba chiar si a lasa cate ceva, mai cu seama pomenirile pentru cei adormiti, care sunt canonisite si prescrise in tipicul Bisericii.

Cat pentru pomenirile celor adormiti - adauga staretul, am vie speranta in constiinta fratiilor voastre, ca daca nu le veti face mai bine, cel putin sa nu le seadeti, stiind ca si Dumnezeu jertfa pentru acest “scop se aduce in toate zilele. Incheind dar cu insesi cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos: Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea (Matei 7, 12), ma recomand al dragostei voastre in Hristos frate Gherman Ionescu - Arhim. “.

La Manastirea Agapia, arhimandritul Gherman tipareste in anul 1880 un “asezamant” al manastirilor din tinutul Neamt, precum si alte cuvinte folositoare de suflet. Iar in anul 1885 se retrage la manastirea de metanie si isi da sufletul cu pace in mainile Domnului.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: