ARHIMANDRITUL NICODIM SACHELARIE

ARHIMANDRITUL NICODIM SACHELARIE :: Pateric romanesc

ARHIMANDRITUL NICODIM SACHELARIE - Minastirea Frasinei

(1902-1973)

Viata

Parintele Nicodim Sachelarie a fost un vestit pedagog si duhovnic de seminar al zilelor noastre.

S-a nascut la 8 septembrie 1902 in satul Maldaresti, comuna Dealul Morii, judetul Bacau, din parinti agricultori. Ramas de mic fara mama a fost crescut de rude. Fiind foarte iubitor de Dumnezeu, in toamna anului 1921 a intrat in obstea Minastirii Cernica. Dupa citeva luni s-a stabilit la Minastirea Frasinei. Acolo a primit schima monahala si s-a format duhovniceste linga cei mai iscusiti calugari.

Intre anii 1922-1930 a urmat seminarul din Rimnicu-Vilcea. Apoi a continuat Facultatea de teologie din Bucuresti, ajungand un eminent teolog. Din anul 1930 a fost neintrerupt pedagog, profesor si director la mai multe seminarii, ca: Cernica, Rimnicu-Vilcea, Minastirea Neamt Craiova si Curtea de Arges, crescind in frica de Dumnezeu mii de slujitori ai Bisericii lui Hristos si scriind mai multe carti teologice de morala si drept canonic.

Intre anii 1960 - 1973 s-a retras ca pensionar in satul natal. Aici a construit din temelie o biserica noua si a fost cel mai iubit sfetnic si paruite al credinciosilor sai. La 24 noiembrie 1973 arhimandritul Nicodim Sachelarie si-a dat sufletul in miinile Domnului si a fost ingropat alaturi de biserica ctitorita de el.

Fapte si cuvinte de invatatura

1. Spun ucenicii sai ca parintele Nicodim era un calugar foarte nevoitor in viata, crescut si format in Minastirea Frasinei, cea mai vestita sihastrie romaneasca. Era inca un mare teolog al Bisericii noastre, care traia Evanghelia lui Hristos. Iar ca duhovnic si dascal de teologie, era unul din cei mai apreciati pedagogi de seminar.

2. Spun iarasi ucenicii sai ca arhimandritul Nicodim Sachelarie era un parinte duhovnicesc cu multa intelegere si dreapta socoteala, unind cu pricepere blindetea cu mustrarea. Nici nu ierta tot, nici nu pedepsea pe masura greselilor. Purta intotdeauna haine simple, vorbea ca un parinte cu fiecare, minca la un loc cu elevii, se ruga impreuna cu ei si era un exemplu pentru toti. De aceea il iubeau, atit elevii, cit si profesorii si se foloseau de smerenia si intelepciunea lui.

3. Spun inca ucenicii sai ca parintele Nicodim era un nevoitor smerit si ascuns. Se ruga mult, mai ales noaptea, citea si postea mereu. Ca profesor si pedagog era foarte practic, cu multa logica si legat de realitatile vietii. Vorbea convingator, pe intelesul tuturor, dar ca un profund teolog; De obicei, preda dogmatica, morala si dreptul canonic.

4. Acest renumit dascal si duhovnic de seminar punea mare accent pe rugaciune si pe trairea morala, care duc la mantuire si stau Ia temelia adevaratei preotii crestine.

5. Parintele Nicodim considera spovedania si sfatul personal ca un mijloc deosebit de important pentru formarea duhovniceasca a viitorului preot. De aceea spovedea adeseori pe elevi, le dadea sfaturi, le citea cuvinte de la Sfintii Parinti si le rinduia sa citeasca cele mai bune carti, atit teologice, cit si de cultura generala.

6. Duhovnicul, zicea parintele Nicodim, trebuie sa stie bine functiile puterilor sufletesti, incit dupa un contact suficient cu penitentul, sa poata cunoaste care ii sint lipsurile care il imping la pacat. Pe unul il impinge la pacat trupul, pe altul simtul afectiv, iar pe altul lipsa patrunderii intelectuale sau unele obstacole care apar in viata sa.

7. Iar despre duhovnicii neiscusiti, spunea:

- Ei insisi nu sint in stare, uneori, sa se inteleaga pe sine. Dar sa mai cunoasca pe altii ! Insuficienta cunoasterii si trairii Sfintei Evanghelii, asociindu-se cu o credinta sentimentala, sovaielnica, da nastere la o convingere nedeplina si astfel vointa lor nu mai poate sa realizeze o personalitate religioasa care sa poata corespunde cu inalta demnitate de ispravnic al Tainelor lui Dumnezeu.

8. Zicea iarasi:

- Apa nu se poate ridica singura mai presus de nivelul izvorului san-omul nu poate da ceea ce nu are, iar un duhovnic nu poate sa povatuiasca pe inalta scara a vietii crestine pe altcineva, daca nu s-a urcat el insusi mai intii pe treptele perfectiunii duhovnicesti.

9. Apoi adauga si aceste cuvinte:

- in virtutea asistentei harice, un duhovnic, oricit de inferior ar fi el, este cu mult mai in masura sa povatuiasca pe cineva la calea mintuirii decit un credincios cu adevarat evlavios, dar lipsit de harul Sfintului Duh, care vindeca pe cele neputincioase si intareste pe cele slabe.

10. Zicea si acestea:

- Cu cit cineva se induhovniceste mai mult, cu atit trebuie sa se lupte si mai mult, caci binele jpe care il cistiga nu este din lumea aceasta. Pentru aceasta este dusmanit.

11. Tinind seama de punctul diferit de plecare al fiecaruia si de greutatea urcusului duhovnicesc, precum si de sublima tinta finala la care este menit omul, calauzirea duhovniceasca este cea mai grea sarcina pusa pe umerii slabului om !

12. Parintele Nicodim impartea pe credinciosi in trei categorii. Credinciosi care fac voia lui Dumnezeu din iubire. Dintre acestia sint foarte putini. Credinciosi care implinesc poruncile din frica de Dumnezeu si credinciosi care le implinesc din constringere, siliti de necazurile vietii. Acestia formeaza majoritatea fiilor Bisericii.

13. Spunea parintele Nicodim si aceste cuvinte:

- Duhovnicul care se recruteaza din prima si din a doua categorie de credinciosi este in stare sa se inteleaga atit pe sine, cit si pe altii, calauzind cu folos pe toti care ii cere ajutorul. Cel din ultima categorie abia se conduce pe sine, dar sa mai conduca si pe altii i Totusi, prin harul preotiei, ajuta la mintuirea oamenilor.

14. Zicea iarasi:

- Preotul ce nu este sincer in constiinta lui, dar este moral din motive sociale, acela isi face slujba de ochii lumii, folosindu-se Dumnezeu de el ca de Valaam vrajitorul. Dar la infricosata judecata se va osindi, potrivit cu faptele sale.

15. Spunea inca parintele Nicodim: :

- Duhovnicul este dator sa primeasca pe toti la spovedanie, fara nici o alegere, numai sa fie ortodocsi. Ceea ce este spitalul pentru boala trupeasca, acelasi lucru este taina spovedaniei pentru boala sufleteasca. Boala trupeasca este o lipsa a sanatatii. Pacatul, boala sufleteasca, este o lipsa a sfinteniei, caci sfint este tot cel ce are nadejdea mintuirii.

16. Spunea iarasi ca cel mai cinstit canon material la spovedanie este milostenia catre cei saraci. Iar cel mai usor canon si mai de valoare este sftnta rugaciune. Duhovnicul trebuie sa-i oblige pe fiii sai sufletesti sa se roage macar cit de putin.

17. in anul 1960, parintele Nicodim s-a retras in satul natal, si-a facut o chilie aproape de biserica si s-a nevoit acolo singur, ca un adevarat sihastru, 14 ani de zile. Intre anii 1966-1973 a construit.; cu ajutorul credinciosilor, o biserica noua in cinstea Nascatoarei de Dumnezeu si mult a mingiiat pe toti cu cuvintele si faptele sale. Ziua lucra la biserica si vorbea cu oamenii, iar noaptea se ruga in chilie si scria cuvinte de invatatura si zidire crestineasca. Cartile scrise de el in satul Maldarasti sint Pravila bisericeasca (o editie noua - 600 pagini) si Comentarii la Sfintele Evanghelii.

18. In primavara anului 1970, parintele Nicodim s-a imbolnavit. Deci, dorind sa termine biserica din sat, s-a rugat lui Dumnezeu asemenea imparatului Ezechia, zicind:

- Doamne, Doamne, Tu stii ca mi-a fost draga viata pe care Tu mi-ai dat-o, dar niciodata n-am pretuit-o in lungimea sau scurtimea ei, decit in cadrul voii Tale proniatorii. Tu faci toate cite voiesti in cer si pe pamint. Dar intrucit marea Ta bunatate a chemat la colaborare vointa libera a fiintelor rationale, intre care este si nevrednica mea viata, fii, Doamne, milostiv si imi prelungeste viata ca sa pot duce la sfirsit lucrul bisericii Tale, spre slava Ta si spre implinirea misiunii mele. Rogu-ma Tie, da-mi atitea zile cite sint necesare pentru depunerea banilor adunati in zidurile bisericii Tale. Apoi, faca-se voia Ta ! Pina acum, Tu m-ai ajutat si eu m-am luptat. Si de acum incolo ma incredintez aceluiasi ajutor providential si ma ofer cu toata smerenia ca sa ma lupt spre a implini cu inima curata toata poruncile dragostei Tale. Amin.

A doua zi, parintele Nicodim s-a sculat sanatos, a mai trait inca trei ani si a terminat biserica de lucru.

19. Spunea batririul si aceste cuvinte, intr-una din insemnarile sale:

- Inca din copilarie m-am rugat Domnului nostru Iisus Hristos sa-mi dea mintea de la batrinete ca sa pot face inceputuri bune si pe temelia lor sa-mi urzesc viata dupa legile vointei Tatalui ceresc. Si Domnul m-a ascultat. Daca m-as naste a doua oara, as face tot ceea ce am facut pina acum. Caci in aceasta lume care vesnic se schimba, nimic nu este mai maret decit a sluji lui Dumnezeu intru stapinire de sine, intru sfinta daruire, avind credinta statornica in pronia cea de sus.

20. Spre sfirsitul anului 1973, cihd constructia bisericii din Maldarasti era terminata, parintele Nicodim s-a imbolnavit. Ucenicii voiau sa-l duca la spital, iar el le-a zis:

- Lasati, fratilor. Ajunge! Atit a fost de la Dumnezeu!

Apoi, lasind testament de inmormintare, a primit Prea Curatele Taine si la 24 noiembrie, in ziua plecarii sale la minastire, si-a dat duhul in manile Domnului cu aceasta rugaciune pe buzele sale: Slava lui Dumnezeu pentru toate !

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: