ARHIMANDRITUL VISARION FAGARASANUL

ARHIMANDRITUL VISARION FAGARASANUL :: Pateric romanesc

ARHIMANDRITUL VISARION FAGARASANUL - Ctitorul Manastirii Cocos

(1779-1862)

Arhimandritul Visarion era originar din Tara Fagarasului. In anul 1796 a intrat in obstea Manastirii Neamt, unde se formeaza duhovniceste si este tuns in monahism. Timp de aproape 20 de ani, monahul Visarion a avut ascultarea de tipograf, scotand cu migala numeroase carti de cult si de invatatura crestineasca de sub teascurile marii lavre.

Invrednicindu-se de darul preotiei, in anul 1826 ieromonahul Visarion s-a dus la Muntele Athos, impreuna cu ucenicii sai, Gherontie si Isaia. Aici s-au nevoit 7 ani de zile in viata sihastreasca, cu post si rugaciune ziua si noaptea, sporind mult in lucrarea faptelor bune si rabdand nu putine ispite de la diavoli. Apoi, dorind sa intemeieze in Athos un schit pentru monahii romani si neavand posibilitati, Cuviosul Visarion a fost indemnat de Dumnezeu sa se intoarca in tara cu ucenicii sai. Deci, auzind de locurile pustnicesti din nordul Dobrogei si de salasele sihastrilor de la Niculitel, Taita, Celicul Mare, Celicul Mic si de sub dealul Cocosului, s-au stabilit aici.

In aceasta parte a Dobrogei a existat, de altfel, cea mai veche vatra isihasta din tara noastra, datand din secolele IV-VI. Aici au fost vestitele cetati crestine Dinogetia, Noviodunum (Isaccea) si cetatea Vicina. Aici au fost martirizati pentru Hristos numerosi crestini daco-romani in secolele III si IV, iar in comuna Niculitel a existat unul din cele mai vechi centre manastiresti din Tarile Romane, inainte de secolele IX-XII.

Calauzit de mana lui Dumnezeu, Cuviosul Visarion s-a stabilit cu ucenicii sai tocmai in aceste locuri, pentru a reinnoi viata manastireasca ramasa in paragina din cauza ocupatiei straine. El venea din marea lavra a Neamtului, care a fost sute de ani cea mai inalta scoala romaneasca de formare si traire duhovniceasca.

In anul 1833, ieromonahul Visarion a intemeiat Manastirea Cocos, cu hramul “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”, aproape de comuna Niculitel, adunand in jurul sau numerosi calugari din partea locului, din Moldova si din Transilvania. El a fost egumen si parinte duhovnicesc al acestui sfant lacas timp de 30 de ani, invatand, sfatuind si povatuind pe calea mantuirii numerosi calugari, sihastri, preoti de mir si credinciosi din satele dobrogene. Toti il socoteau parintele lor duhovnicesc, il pretuiau si urmau sfatul lui, caci avea multa putere in cuvant si ducea o viata aleasa. Credinciosii din partea locului il socoteau sfant inca din viata, caci vindeca pe cei bolnavi cu rugaciunea si dobandea multe suflete pentru Imparatia lui Dumnezeu.

Insasi Manastirea Cocos, cu randuiala de viata atonita, era pentru romanii dobrogeni un adevarat liman duhovnicesc, caci vestea marelui staret atragea pelerini din toate partile, pana si din Ardeal. Dupa o nevointa ca aceasta, in vara anului 1862, Cuviosul Visarion arhimandritul s-a mutat la cerestile lacasuri, lasand in urma sa un sobor numeros de calugari si sute de fii duhovnicesti.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: