Aroganta mintii

Stăpâniţi de plăceri, de discuţii asupra acestor noţiuni înalte, prin care ei greşit socotesc a plăcea lui Dumnezeu, uită a-şi curăţi inimile, a se gândi la slaba lor cunoaştere, la adevărata mortificare şi la tăierea voinţei. Sunt cuprinşi de patima mândriei şi devin ei înşişi idolii cugetării lor. De aceea, încet-încet, pe nesimţite, fără a-şi da seama, ajung a crede că numai au nevoie de sfatul altora. Atunci se obişnuiesc, în orice trebuinţă, să alerge la propria lor judecată. E un lucru foarte periculos şi greu de îndreptat, fiindcă aroganţa gândirii e mai periculoasă decât cea a voinţei, când aroganţa voinţei, manifestată în minte, e mai uşor a fi remediată, supunându-se celei ce-i urmează. Dar când mintea are o opinie greşită, că judecata ei este mai bună decât a celorlalţi, cum şi prin ce poate fi corijată? Şi cum poate un om să se supună raţionamentului celorlalţi câtă vreme îl consideră nu aşa de bun ca al său?

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, p. 28)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare:

Aroganta mintii

Vizualizari: 818

Id: 8561

Imagine:

Share: