Ascultarea cu discernamant – rodul ascultarii oarbe

După ani de zile vine şi ascultarea cu discernământ, dar voi, la această vârstă la care sunteţi, să aveţi ascultare oarbă. Ai văzut ce spune Sfântul Ioan Scărarul? A mers stareţul la un începător şi i-a spus: „Cântă un cântec lumesc”. „Să fie binecuvântat!”, a spus acela şi a cântat. Apoi a mers la altul care era de zece-cincisprezece ani călugăr şi i-a spus şi aceluia: „Cântă un cântec lumesc”. Însă acela a spus: „Iertaţi”, şi nu a cântat.

Amândoi au făcut bine. Nu se consideră neascultare faţă de stareţ faptul că al doilea călugăr nu a vrut să cânte. La primul ar fi fost neascultare dacă nu cânta, pentru că era încă începător. Trebuie să treci prin foc şi apă, să mergi pe drumul ascultării oarbe. Să nu spui nimic, ci doar „Să fie binecuvântat!”.

După ce trec zece-cincisprezece ani, atunci vine ascultarea cu discernământ. Aceasta este rodul ascul­tării fără discernământ, oarbe.

(Ieromonah Iosif Aghioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 190-191)

Categoria: Articole

Cautare:

Ascultarea cu discernamant – rodul ascultarii oarbe

Vizualizari: 700

Id: 5296

Imagine:

Share: