Ascultarea si de la moarte izbaveste

Vă spun vouă un lucru ca acesta, care s-a făcut în vremea mea, ca să vă deprindeţi şi să stiti că ascultarea si de la moarte izbăveşte. Oarecând, fiind eu la avva Isidor, a venit acolo un ucenic al unui stareţ mare, din partea Ascalonului, cu o slujbă a părintelui său. Însă avea poruncă de la stareţ ca, după Vecernie, să se întoarcă la chilia sa. Dar îndată s-a făcut o furtună foarte mare, cu ploaie şi tunete. Şi era aproape şi un pârâu, care curgea prin toată ţara aceea. Iar, mai pe urmă, vrând el să se ducă înapoi, după cuvântul stareţului său, noi îl rugam să mai aştepte, zicându-i lui că nu este cu putinţă să treacă acel râu. Iar dacă n-a voit el să mai aştepte la noi, am zis: „Să mergem cu dânsul până la râu, ca, văzându-i repejiunile să se întoarcă". Şi după ce am ajuns la râu, dezbrăcându-se el de hainele sale şi legându-le pe ele pe capul său şi încingându-se cu brâul, a sărit în râul acela mare şi în straşnică repejune. Iar noi, ne minunam şi tremuram, temându-ne, ca nu cumva să moară. Iar el mergea înotând, şi a sosit la celălalt mal, pe o piatră, şi s-a îmbrăcat în hainele sale şi a făcut de acolo spre noi semn de închinăciune. Şi, luând blagoslovenie, s-a dus, alergând. Iar noi am rămas, mirându-ne şi înspăimântându-ne, de puterea faptei cele bune, că, fără de primejdie, a trecut râul, pentru ascultarea sa.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 190)

Categoria: Articole

Cautare: