Avem nevoie de tacere

Noi nu-L putem cunoaşte pe Dumnezeu, dar El ne cunoaşte şi ni Se face cunoscut. Asta este Revelaţia. Şi Revelaţia cea mare, trăită şi adevărată în Biserică, este, în acelaşi timp, oferită, trăită şi adeverită în fiecare inimă de om care se deschide Lui şi crede în numele Lui.

Părinţii spun că amintirea lui Dumnezeu este lucrarea omului de întâmpinare şi primirea venirii Sale la noi. Această amintire e o aţintire a minţii, a atenţiei, la Prezenţa Lui în noi şi în viaţa noastră. Să nu ne temem şi să nu ne împotmolim în faptul că nu-I simţim prezenţa mereu, sau nu încă, pentru că în această etapă nu ştim ce e simţirea. Încă o confundăm cu simţirile trupeşti. De aceea avem nevoie de tăcere şi linişte lăuntrică pentru a simţi prezenţa tăcută a Domnului în noi. Apoi, încet, încet, fiecare gând şi gest cotidian se va umple de trăirea conştientă a Acestei Prezenţe şi ne va sfinţi viaţa şi, prin ea, şi mediul în care trăim.

(Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredinţare, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, pp. 25-26)

Categoria: Articole

Cautare:

Avem nevoie de tacere

Vizualizari: 809

Id: 11367

Imagine:

Share: