BINECUVANTAREA

BINECUVINTAREA

152. -”Binecuvintarea este o vorbire, o profetie spre bine, care se da de Dumnezeu, ca o impartasie de sfintenie, dala de El direct, precum si prin mijlocirea oamenilor sfintiti si a preotilor, slujitori ai tainelor Sale, care apreciaza si vorbesc in numele Domnului -IV. ec. 26 (Fac. 1, 28; 2, 5-27; 9, 1; 12, 3; 18, 18; 22, 18, 49, 1-28; Deut. 28, 1-15; Mat. 25, 34). Iata formula de binecuvintare in legea Veche: “Domnul sa le binecuvinteze si sa te pazeasca, Domnul sa-si arate fata luminoasa spre tine si sa le miluiasca Domnul, sa te vada in nevoile tale si sa-ti dea pacea Sa” (Num. 6,24-26).

153. -Cind omul este vrednic de binecuvintarea Domnului, atunci, ea se revarsa si peste lucrurile inconjuratoare, ca locuri, (Fac. 28, 17-22; II Regi 7, 29; III Regi 8, 22-26; Matei 21, 13), ca timp, recolte si bunuri materiale (Fac. 39, 5; Lev. 25, 2; Deut. 11, 13-17; Matei 14, 19). in chip obisnuit, binecuvintarea se da de Dumnezeu prin slujbele, tainele si ierurgiile bisericesti, de catre slujitorii ei (Lev. 9, 22-24; Luca 2, 34), dupa cele spuse de Domnul: “Cine va primeste pe voi, pre Mine Ma primeste si cine Ma primeste pre Mine, primeste pre Cel ce M-a trimis pre Mine”, adica, pe Dumnezeu si binecuvintarea Lui (Matei 10, 40; Luca 9, 48;. 10, 16; Ioan 13, 20; Gal. 4, 14). Nimeni nu poate binecuvinta pe cel pe care Dumnezeu nu-l binecuvinteaza (Numeri 23, 1-30).

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

BINECUVANTAREA

Vizualizari: 1333

Id: 581

Imagine:

Share: