Biruim pe vrajmas prin post

Dacă Cel ce a pus Legea mântuirii posteşte, cine din cei ce voiesc a păzi Legea nu are trebuinţă de post? Că până atunci neamul omenesc n-a cunoscut biruinţa, nici Diavolul n-a gustat vreodată biruirea sa dinspre firea noastră, ci întru această armă i-a slăbit puterea cea dintâi.

Iar Domnul nostru, Începătorul biruinţei celei asupra lui, a pus prima cunună a biruinţei pe capul firii noastre [omului]. Iar de atunci, ori de câte ori potrivnicul va vedea această armă asupra cuiva dintre oameni, îndată se teme, venind întru pomenirea biruinţei Sale, a celei prin care de Mântuitorul s-a biruit în pustie, iar cu această armă dată nouă de Povăţuitorul mântuirii noastre, puterea lui slăbeşte; care şi prea tare este împotriva săgeţilor trimise de vrăjmaşul; încă şi îndrăznire nu puţină înlăuntru ne dă nouă nevoinţa; căci pe cât se trudeşte trupul şi pătimeşte în vremea când pe om îl înconjoară pâlcul dracilor, pe atât se umple inima lui de îndrăznire şi de bună-cutezare, dintru care pricină şi mai vitejeşte stă împotriva celor ce se oştesc împotrivă, şi mai bărbăteşte şi mai cu îndrăzneală se luptă cu dânşii, cu râvna cea împotriva lor neîncetat înfocându-se; şi nu încetează, nici a se linişti nu suferă, până când până în sfârşit de la sineşi nu-i va izgoni şi pierde pe dânşii prin ajutorul cel de sus şi prin lucrarea celorlalte porunci.

Încă râvnitorul Ilie, când a râvnit pentru Legea lui Dumnezeu, întru acest lucru al postului petrecea: că acesta face pomenire [aminteşte] celui ce îl ţine de poruncile Duhului, el este mijlocitor între Legea cea veche şi harul dat nouă de Hristos („Moise a primit tablele legii, scrise în muntele Sinai, postind, iar Mântuitorul tuturor a început să binevestească Legea Harului după postul de patruzeci de zile în pustie. De aceea, postul este mijlocitorul Legii Vechi şi al harului. Căci fiecare din acestea ni s-a dat, premergând şi mijlocind postul. Postul subţiază firea cărnii şi întăreşte duhul în om şi prin aceasta, omul intră în legătură cu Dumnezeu, Care este Duh. Sau postul face străveziu pe om pentru lumea Duhului şi bun mijlocitor”); iar cel ce se leneveşte întru acesta şi întru celelalte lucruri ale nevoinţelor este slab şi neputincios, şi aşa arată vrăjmaşului semn vădit al slăbănogirii sale celei sufleteşti: căci, în vremea când se leneveşte despre post, vădeşte şi că gol intră întru nevoinţă, pentru aceasta şi cu îndrăzneală năpădeşte războinicul asupra lui, şi fără de nicio osteneală, ca pe unul ce este gol şi fricos, îl biruieşte pe dânsul şi degrab îl ucide, toate mădularele omului de-a gata primind săgeţile cele slobozite de potrivnicul, tocmai pentru că nu s-au îngrădit cu această armă tare a postului, pe care de la Stăpânul nostru o am luat.

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 149-150)

Categoria: Articole

Cautare: