Biruind patimile, dobandim o alta stare, pasaport pentru viata vesnica

Atunci când trecem hotarul unei ţări, avem nevoie de paşaport; tot astfel, biruind patimile, dobândim o altă stare, paşaport pentru viaţa veşnică. Fiecare patimă este îmbolnăvire a sufletului, pentru că invidia, mânia, zgârcenia nu sunt ale trupului, ci ale sufletului. Dacă dăm tămăduire trupului, cu atât mai mult e necesar să tămăduim sufletul bolnav. Anume pentru lupta cu patimile există mănăstirile. De altfel, nici oamenii din lume nu sunt scutiţi de această luptă, dacă vor să se mântuiască. Şi în schitul nostru se duc lupte. Nimeni nu se face dintr-odată despătimit. Cineva vine cu mândrie, altul cu desfrânare, dacă nu trupească, atunci de gânduri, al treilea este atât de rău, încât nu poţi trece pe lângă el fără frică, al patrulea este zgârcit, tremură pentru fiecare bănuţ, astfel încât fără să vrei îţi vine gândul: pentru ce a venit acesta la mănăstire? Al cincilea este lacom, tot timpul vrea să mănânce. „Parcă ai mâncat mai devreme în trapeză?" - i se spune. „Şi ce dacă, puţin a fost pentru mine" - le răspunde şi mănâncă încetişor în chilie, organizându-şi mese şi după amiază, şi la miezul nopţii, ş.a.m.d. În felul acesta stau lucrurile. Aceşti oameni îşi recunosc singuri păcatele şi se căiesc, dar la început îndreptarea se face mai greu. Stareţii încercaţi în cele duhovniceşti îi privesc cu înţelegere: sunt începători, ce poţi aştepta de la dânşii? Dar iată că trec vreo douăzeci şi cinci de ani şi vedem că munca n-a fost zadarnică. Cel lacom a devenit postitor, cel desfrânat, feciorelnic, cel mândru, smerit ş.a.m.d.

În lume puţini cunosc despre aceste lupte. La întrebarea: cum să ne mântuim? - cei mai mulţi răspund: trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu pentru mântuire, iar dacă te vei ruga, te vei mântui. Şi nu depăşesc această limită. Dar cu toate acestea rugăciunea nu va mântui pe cel împătimit. Ţelul, unicul ţel al vieţii noastre stă în dezrădăcinarea patimilor şi în înlocuirea acestora prin virtuţi opuse lor. Cel mai bine este să începem această luptă în felul următor: cu toate că ne sunt proprii toate patimile, totuşi unele sunt într-o măsură mai mare, iar altele în una mai mică. Trebuie să determinăm care din ele predomină şi să ne întrarmăm împotriva acesteia. Este imposibil să ducem lupta cu toate patimile deodată: ne vor sugruma. Biruind o patimă, să trecem la dezrădăcinarea alteia ş.a.m.d. Omul care dobândeşte despătimirea primeşte un fel de diplomă cu dreptul de a intra în Împărăţia Cerurilor, se face împreună vorbitor cu îngerii şi sfinţii. Iar celui care nu şi-a biruit patimile, îi va fi cu neputinţă să fie în rai, pentru că va fi reţinut de vămi. (Sfântul Cuvios Varsanufie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 76-77)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: