Botezul cu foc este mustrator a toata rautatea

Nici Însuşi Dumnezeu nu e fără Duhul, ci Duhul e al lui Dumnezeu şi de la Dumnezeu, dar trimis de la Dumnezeu şi dăruit prin Fiul, precum se spune, de la faţa Tatălui: „Duhul Meu, Care este asupra Ta" (Is. 59, 21). Dar se spune de Domnul că „Mângâietor voi trimite vouă", pe Care-L şi cheamă „Duhul adevărului" (In 15, 26). Deci trebuie să se mărturisească cum că Unul e Tatăl, Unul e Fiul, Unul şi Duhul după dumnezeiasca predanie, şi nu doi Taţi, nici doi Fii; deoarece Duhul nu este, nici nu Se numeşte Fiu. Căci nu luăm ceva de la Duhul după cum pe Duhul de la Fiul, ci, apropiindu-Se de noi şi sfinţindu-ne, pe El însuşi îl primim: comuniunea cu Dumnezeirea, împărtăşirea de înfiere, arvuna moştenirii veşnice şi începătura bunurilor viitoare. Să nu meşteşugească cineva ceva afară de numele grăite cu sfinţenie; nici să se silească să atribuie denumirea de Fiu Duhului, nici naşterea! Ci să-i ajungă denumirea şi asemănarea cea după Duhul. Deoarece, cu harul lui Dumnezeu cel bun, prin pomenirea cuvintelor Fiului Unul-Născut al lui Dumnezeu şi ale sfinţilor Lui evanghelişti, apostoli şi prooroci, care ne-au lămurit îndeajuns cuvântul despre botezul cel după Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, am fost învăţaţi că botezul cu foc este mustrător a toată răutatea, dar primitor a toată dreptatea cea după Hristos, care lucrează ura răului şi pofta după virtute.

(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii inedite, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 44)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: