Botezul Domnului umple existenta de lumina si risipeste intunericul

Botezul Înaintemergătorului era “botez al pocăinţei spre iertarea păcatelor” (Marcu 1,4,7,8) pe care, însă, l-a confirmat cu prezenţa Sa teandrică Stăpânul Hristos. Ioan a botezat cu apă, dar Hristos cu Duhul Sfânt. De aceea, botezul creştin este desăvârşit. Botezul lui Iisus s-a făcut, pe de o parte, ca să cinstească tradiţia şi să fie punct de legătură între Vechiul şi Noul Testament, iar pe de altă parte ca să se arate în mod oficial ungerea Lui pentru misiunea dumnezeiască pe pământ. Acolo s-a arătat întreaga Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt (Matei 3, 13-17), a avut loc Epifania treimică: Tatăl, prin glasul Său: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit (Matei 3, 16-17; Marcu 1, 10-11; Luca 3, 21-22; Ioan 1, 32-34), Fiul prezent ca Dumnezeu şi Om, şi Duhul Sfânt „sub chip de porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului”. Minunat moment şi înfricoşător este descoperirea Cerului, a luminilor dumnezeieşti: „Lumină este Tatăl, Lumină este Fiul, Lumină este Duhul Sfânt”.

Teofania este de neconceput cu raţiunea omenească. A început în Vechiul Testament, fiind prefigurată în multe feluri, s-a concretizat la Botez şi continuă să lucreze prin Evanghelie, Biserică şi în special prin Tainele ei, care se săvârşesc toate „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.

Am spus că botezul lui Ioan a fost cu apă, iar cel pe care l-a împlinit Hristos în lume şi îl face de-a lungul veacurilor este cu Duhul Sfânt (Marcu 1, 7-8). Acesta preschimbă şi sfinţeşte existenţa, o umple de lumină şi risipeşte întunericul. Dacă omenirea voieşte să se boteze cu acest Duh Sfânt, cu siguranţă că va scăpa de alte „botezuri” făcute de duhuri viclene, care o doboară şi o sufocă în fiecare zi. Avem nevoie absolută de Sfântul Botez venit de sus.

(Arhimandritul Timotei Kilifis, Hristos, Mântuitorul nostru, Editura Egumeniţa, 2007, pp. 61-62)

Categoria: Articole

Cautare: