Bucuria jertfei

-Părinte, jertfa aduce bucurie?

-O, ce bucurie! Această bucurie a jertfei, astăzi oamenii n-o mai gustă. De aceea sunt chinuiţi. Nu au idealuri în ei înşişi, şi de aceea se îngreuiază să trăiască. Nobleţea duhovnicească, lepădarea de sine sunt puterea care îl pune în mişcare pe om. Dacă nu există această putere, omul se chinuieşte. Mai demult, la sate, unii mergeau noaptea să deschidă fără zgomot vreun drum, fără să-i vadă cineva, ca să fie iertaţi atunci când vor muri. Acum rar mai întâlneşti acest duh de jertfă. Am văzut şi acolo, în Sfântul Munte, la o procesiune pe mohani, cum treceau pe lângă nişte rugi şi îşi agăţau camilăfcile lor în ei. Dar nimeni nu-i rupea, ca să înleasnească şi pe ceilalţi. Toţi se plecau, ca să nu se agaţe. Făceau metanie la rugi? Cel puţin de ar fi Rugul cel Sfânt, s-ar fi potrivit! Dar fiecare spune: „Lasă s-o rezolve celălalt, iar eu să-mi fac treaba mea”. Dar de ce să n-o faci tu, căci tu i-ai văzut primul? Aşa fac mirenii care nu cred în Dumnezeu. Ce să fac cu o astfel de viaţă? Mai bine mor de o mie de ori. Scopul este ca fiecare să se gândească la celălalt, la durerea celuilalt.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, vol. II, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, p. 210)

Categoria: Articole

Cautare:

Bucuria jertfei

Vizualizari: 867

Id: 10987

Imagine:

Share: