Bucuria sarbatorilor se traieste in fiecare zi

Ca să înţelegem bine că ne este la îndemână să fim totdeauna în sărbătoare, că pentru aceasta nu- i deloc nevoie de o zi anumită şi că nu putem fi încătuşaţi de vreme, ascultaţi ce zice Pavel: „Astfel, să fim în sărbătoare…” Când scria acestea, nu era o zi de sărbătoare, ci el arăta că nu data este îndreptarul sărbătorii, ci curăţia gândului. O sărbătoare, la drept vorbind, nu-i nimic altceva decât bucurie; dar bucuria duhovnicească n-are alt izvor decât gândul că ai săvârşit fapte bune. Cel ce are o conştiinţă bună şi este săvârşitor de fapte bune, poate fi necontenit în sărbătoare.

De exemplu: Cincizecimea a trecut, dar sărbătoarea n-a trecut deloc, căci orice sfântă adunare este o sărbătoare. Cu ce se dovedeşte aceasta? Cu cuvintele Domnului, care zice: „Oriunde se vor găsi doi sau trei adunaţi în numele meu, voi şi Eu cu ei”. Şi din clipa când Însuşi Hristos se află în mijlocul credincioşilor adunaţi, cum ar putea mai bine să arate o sărbătoare? Acolo unde se întâlnesc rugăciuni şi învăţăminte, binecuvântarea preoţilor şi ascultarea legilor dumnezeieşti, adunarea fraţilor şi legământul adevăratei dragoste, vorbirile oamenilor cu Dumnezeu şi ale lui Dumnezeu cu oamenii, cum nu va fi aceasta o sărbătoare - şi încă una aleasă? Ceea ce alcătuieşte o sărbătoare, nu-i o numeroasă adunare, ci virtutea acelora care se adună.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte alese, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2002, p. 61)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: