Ca o umbra trece omul, dar in zadar se tulbura

Şi cum trebuie să îi socotesc pe cei ce fac asemenea lucruri, pe cei ce îşi dedau până la bătrâneţe şi cărunteţe trupurile întinăciunii necurăţiei fărădelegilor lor? Şi învechindu-se în ticăloşia trupului prin zile rele, aşteaptă ca moartea să le fie pace şi siguranţă şi odihnă ca un somn? Unii ca aceştia nu ştiu Scriptura, care zice: fără de veste le va fi nimicirea acestora, care îi va arunca pe ei, după vrednicia celor făptuite de dânşii, la loc de scrâşnire şi în întunericul cel mai din afară şi în foc nestins și la viermele cel fără de moarte. Potrivit cinstitorului de Dumnezeu, Pavel, care zice: „Nici sodomiţii, nici desfrânaţii, nici batjocoritorii, nici beţivii, nici răpitorii, nici malahienii, nici lacomii, nici vrăjitorii, nici mincinoşii, nici cei ce jură strâmb, nici închinătorii la idoli nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu", ci potrivit înţelepciunii lui Solomon „vor veni cu frică la judecată în adunarea păcatelor lor". Şi vor zice în sinea lor, căindu-se: „La ce ne-a folosit trufia şi unde este bogăţia cea adunată de noi cu mândrie, căci acelea toate au trecut ca umbra". Căci în viața lor au socotit să-şi dea sufletul în asupriri şi răpiri, poftind iubire de argint, ca leul în pădure, să asuprească pe săraci. Căci, zice, ce cugetă în cugetul lor? Prunci am, voi jecmăni, mă voi desfăta şi voi aduna comori. Acestea sunt pentru mine, zic ei, semne de înţelepciune. Dar, o, nebune, pentru ce cugeți acestea? Primeşte mai degrabă în auz învăţătura lui David: „Ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele".

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 82)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: