Cai pentru realizarea atingerii cu Dumnezeu: impartasirea si rugaciunea interioara

Creştinii ortodocşi caută neîntrerupt atingerea cu Dumnezeu, şi anume atingerea nemijlocită. Două sunt cele mai importante căi pentru realizarea acestei atingeri: împărtăşirea şi rugăciunea interioară. Luând în noi Trupul şi Sângele lui Hristos, noi înnoim întreaga noastră fiinţă şi o hristificăm. Ne îmbrăcăm în Hristos. Astfel Hrisos ia treptat locul nostru în noi, şi trăieşte şi creşte în noi, până când el devine subiect, iar noi obiect, şi până când noi, lepădându-ne de sine şi îndumnezeindu-ne, vom fi în starea de a exclama împreună cu Apostolul: Cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi! În această renaştere a omului dogma despre întruparea Fiului lui Dumnezeu în trup fecioresc dobândeşte înţelesul ei practic particular pentru fiecare dintre noi.

Cu rugăciunea interioară se poate îndeletnici fiecare creştin, dar cu această rugăciune se îndeletnicesc în cea mai mare măsură monahii ortodocşi, strigând din inimă: “Doamne Iisuse, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Acestea sunt acele cinci cuvinte pe care le pomeneşte Apostolul Pavel. Cu această rugăciune simplă, dar desăvârşită, se poate împlini acea poruncă a Domnului: Rugaţi-vă neîncetat. Cât sunt de binefăcătoare roadele acestei rugăciuni, aceasta o poate şti cel mai bine cel care se îndeletniceşte cu ea; iar apoi cel care se întovărăşeşte cu călugării şi maicile care practică această rugăciune, şi în cele din urmă şi cel care a citit viaţa Sfântului Maxim Cavsocalivitul, a Sfântului Andrei şi a fericitului Vasile, cei nebuni pentru Hristos, precum şi a altor nenumăraţi sfinţiţi părinţi şi maici din istoria îndelungată a Bisericii până astăzi.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Suta de capete de la Liubostinia, Editura Sophia, 2009, pp. 43-44)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: