Sinaxar 2 Mai

În această lună, în ziua a doua, pomenirea aducerii moaștelor celui dintre sfinți părintele nostru Atanasie cel Mare, patriarhul Alexandriei.

Acest sfânt a petrecut pe pământ viață îngerească, iar nevoințele cu care s-a nevoit pentru dreapta credință, și împotrivirile ce a avut din partea învățătorilor eretici, și desele izgoniri și mincinoasele năpaste ce a suferit sunt scrise pe larg și la alte istorii, și le înfățișează și de Dumnezeu grăitorul Grigorie. Drept aceea nu putem să povestim cele ce se spun în multe feluri de mulți. Iar obișnuita rânduială a slujbei lui se face în 18 ianuarie.

Tot în această zi, pomenirea chinuirii sfinților mucenici Esper și Zoe, soția lui, și a fiilor lor Chiriac și Teodul.

Acești sfinți, Esper și Zoe, au trăit pe vremea împăratului Adrian (124), și deși erau robi cu trupul unui oarecare Catal și al Tetradiei soția aceluia, coloniști romani, care îi cumpăraseră ca robi din Pamfilia, ei însă cu sufletele erau slobozi. De aceea ei nici cu trupurile n-au suferit a sluji la stăpâni păgâni, care cinsteau și se închinau idolilor în locul Făcătorului și Ziditorului a toate. Căci Chiriac și Teodul, fiii lor, au zis către maica lor să nu locuiască mai mult împreună cu păgânii ci să se despartă de ei ca să nu fie împreună cu ei dați pierzării; însă ea le-a răspuns că aceia sunt stăpânii lor. Atunci ei i-au arătat că pot să se facă slobozi prin sângele vărsat pentru Hristos. Acum și maica lor, unindu-se cu ei, îi întărea pe ei și ducându-se la Catal, i-a spus că Domnul nostru Iisus Hristos este Stăpân sufletelor lor; iar dacă printr-o oarecare întâmplare ei au stăpânire asupra trupurilor lor, ei socotesc de mai mare cinste stăpânirea lui Hristos asupra lor. Căci ziceau ei: mai mult trebuie să ne supunem lui Dumnezeu decât oamenilor. Deci spăimântându-se pentru aceasta Catal, i-a trimis pe ei împreună cu maica lor la Tritoniu, la tatăl lor Esper.

Iar mai în urmă, prăznuind Catal nașterea fiului său, a socotit să le trimită lor din cele pregătite, vin și carne, vrând să vadă de se vor împărtăși ei din cele jertfite idolilor. Iar ei în loc să se împărtășească de acelea, la sfatul maicii lor, le-au aruncat câinilor. De aceasta fiind înștiințat Catal și aprinzându-se de mânie, mai întâi a poruncit să fie spânzurați copiii de picioare și să fie strujiți cu unghii de fier; iar părinții lor le dădeau curaj să nu se supună, ci să sufere până în sfârșit, privind către cununa muceniciei. Apoi a poruncit să fie pogorâți și împreună cu maica lor să fie cumplit bătuți. După aceea a poruncit să fie băgați sfinții toți patru în cuptor ars cu foc, în care și intrând și-au dat sufletele lor lui Dumnezeu. Iar dimineața răsunau în cuptor glasuri ca de cântare și deschizându-se cuptorul, n-au aflat pe nimeni, în afară de sfinții, în chipul celor ce dorm, cu fețele spre răsărit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Iordan, făcătorul de minuni, care cu pace s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.