Sinaxar 9 Mai

În această lună, în ziua a noua, pomenirea sfântului slăvitului prooroc Isaia.

Sfântul prooroc Isaia, marele glăsuitor, a trăit în Ierusalim, pe vremea regelui Manase, fiul lui Iezechia, de către care a și fost tăiat cu ferăstrăul, și cu sfârșit mucenicesc și-a săvârșit viața, fiind îngropat la locul ce se zice Aroil sau Roghil, aproape de trecătoarea apelor pe care le-a stricat regele Iezechia de le-a afundat. Și Dumnezeu a făcut spre semn de a izvorât iarăși acest izvor al Siloamnlui pentru acest prooroc. Pentru că mai înainte de a nu muri, leșinând de sete, se ruga lui Dumnezeu, Care l-a ascultat și îndată a trimis Dumnezeu apă vie din izvorul Siloamului. De aceea s-a numit izvorul acesta Siloam, care se tâlcuiește trimis. Și în vremea lui Iezechia până a nu fi făcut puțurile și fântânile, prin rugăciunea Isaiei a ieșit puțină apă, când era cetatea încercuită de vrăjmași, ca să nu piară cetatea din lipsa de apă, fiindcă era Ierusalimul înconjurat de cei de alt neam. Că întrebau vrăjmașii, de unde aveau iudeii apă să bea. Și fiind înștiințați că din izvorul Siloamului, au îngrădit cetatea de au încercuit-o și au străjuit Siloamul. Deci când veneau iudeii cu Isaia, fără de veste izbucnea apa. Drept aceea și până astăzi fără de veste izvorăște. Și de vreme ce s-a făcut aceasta prin rugăciunea proorocului Isaia, pentru aceasta, spre pomenirea lui, și poporul l-a îngropat cu osârdie și cu cinste aproape de Siloam, ca să aibă și după moartea lui prin mijlocul rugăciunilor sale îndulcirea apei.

Mormântul acestui prooroc se află aproape de mormintele regilor, din dosul mormintelor preoților, spre partea cea dinspre miazăzi a Ierusalimului. Căci regele Solomon a făcut mormântul lui David tatăl său, însemnând spre răsăritul Sionului, care are intrare de la Gavaon, departe de cetate douăzeci de stadii. Și a făcut cale ocolită într-o parte și într-alta, care are intrare neștiută de mulți. Și până astăzi este neștiută de cei mai mulți dintre preoti, ca și de tot poporul, căci acolo își ținea regele aurul ce-i venea din Etiopia și aromatele, adică miresmele cele scumpe. Și de vreme ce regele Iezechia a arătat taina lui David și a lui Solomon preoților babilonieni, care văzând minunea ce s-a făcut în trupul bolii lui, că s-a întors soarele înapoi cu zece ceasuri, și minunându-se pentru aceasta, au mers ca să vadă, de vreme ce Iezechia a făcut aceasta de a spurcat oasele părinților săi, a blestemat Dumnezeu să fie neamul lui spre robie vrăjmașilor săi. Și l-a făcut fără de rod din ziua aceea.

Proorocul Isaia era la arătarea trupului astfel: avea barba lungă și ascuțită, și se apropia a ajunge cu vârsta la bătrânețe. Și se face pomenirea lui în biserica sfântului mucenic Lavrentie, unde au fost așezate mai pe urmă și moaștele lui, după ce mai întâi au fost aduse în Constantinopol.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Hristofor.

Sfântul Hristofor a trăit pe vremea împăratului Deciu, la anii două sute cincizeci. Acesta era un tânăr mercenar barbar, ajuns împreună cu alți ostași într-un oraș din Răsărit unde au supus la chinuri pe toți creștinii ce i-au găsit. Deși mare cât un uriaș la statură și foarte urât la față, lui Reprove (căci așa îi era numele înainte) i s-a făcut milă de acești oameni. Dar neputând să grăiască pe limba lor, s-a rugat lui Dumnezeu, și a fost trimis la el îngerul Domnului, zicându-i: "Reprove, îmbărbătează-te!" Și cum a atins îngerul buzele lui, a grăit el slobod. Și intrând în cetate, a înfruntat pe cei ce prigoneau pe creștini, și erau rătăciți pentru cele deșarte, de socoteau că cele fără de suflet sunt zei. Pentru aceasta a fost bătut de un oarecare Vachie, către care răspunzând zicea că este oprit de porunca lui Hristos; dar de și-ar da pornire mâniei, nu i-ar sta înainte nici Vachie, nici puterea împăratului lui, ca o nimica și putredă fiind. Deci a trimis împăratul la dânsul două sute de slujitori, din pricina chipului lui îngrozitor și înfricoșător, și din pricina puterii lui nestăpânite și nebiruite. Acești slujitori îl găsiră având în mână un toiag, care toiag cu minune dumnezeiască a odrăslit; și mergând la împăratul, pe cale împuținându-se pâinile slujitorilor, rugându-se el lui Dumnezeu le-a adăugat și altele, de hrană, de care minune mare slujitorii spăimântându-se au crezut în Mântuitorul Hristos, și mergând la Antiohia au fost botezați împreună cu sfântul Hristofor, de către sfântul sfințitul mucenic Vavila, episcopul Antiohiei, care în loc de Reprove, l-a numit Hristofor.

Deci stând înaintea judecății împăratului, și văzându-l împăratul și îngrozindu-se, a căzut pe spate cu fața în sus. Și iarăși venindu-și în fire, socoti să-l amăgească cu vicleșug și să-l îmblânzească cu momelile, și cu încetul să-l facă să se despartă de Mântuitorul Hristos, însă nu pe față. Pentru aceea îi adusese înainte două femei frumoase la față, însă desfrânate și gata spre stricăciune și foarte știutoare în a înfierbânta și a întărâta la porniri și la pofte nestăpânite și turbate pe bărbații tineri; dintre acestea una se chema Calinica și cealaltă Achilina. Și le-a poruncit să intre la dânsul, și să se meșteșugească în tot chipul, ca să se împrietenească cu dânsul și el să le îndrăgească încât să-l despartă de credința Mântuitorului Hristos, și să aducă jertfă la idoli. Însă sfântul învățându-le, le-a îndepărtat de slujirea idolească. Și stând ele înaintea împăratului și mărturisind că sunt creștine, au fost date la cumplite chinuri, pe care răbdându-le au luat cununa muceniciei.

După aceea, aprinzându-se împăratul cu mânie mare a ocărât pe sfântul pentru chipul feței lui cel ciudat; iar el răspunzând a numit pe împăratul vas primitor de lucrările diavolului, pentru că aceasta însemna numele lui Deciu. Deci împăratul a dat hotărârea ca celor două sute de slujitori ce au fost trimiși să prindă pe sfântul și s-au botezat împreună cu dânsul, iar acum se închinau înaintea sfântului, să li se taie capetele. Iar pe sfântul Hristofor a poruncit să fie țintuit cu piroane, pe un instrument de chinuire făcut din aramă, iar dedesubtul lui a fost aprins foc mare; dar sfântul ședea liniștit ca și cum s-ar fi aflat în odihnă și povestea niște lucruri minunate, de mulți necrezute, dar de cei credincioși crezute și bineprimite, zicând că vedea un om foarte mare și preaînfrumusețat, îmbrăcat în veșminte albe, încât întuneca și soarele cu strălucirea sa, pe al cărui cap se afla o cunună foarte strălucitoare și că împrejurul lui erau ostași purtători de foc, care se luptau cu niște negri grozavi pe care-i biruiau. Iar stăpânul acela înfricoșat cu mânie întorcându-se, a biruit și a călcat toată puterea vrăjmașului. Atunci popoarele auzind acestea și văzând și pe sfântul, că era păzit nevătămat de focul ce ardea sub dânsul, au crezut și au trecut la credința în Mântuitorul Hristos, și au scos pe sfântul din foc. Dar și aceștia au fost tăiați de slugile împăratului, iar sfântul Hristofor a fost chinuit în alte multe chipuri, iar la sfârșit i-au tăiat capul.

Și se face soborul lui la biserica sa ce este aproape de sfântul mucenic Polieuct, și la sfântul marele mucenic Gheorghe ce se află la locul numit Chiparisio.

Tot în această zi, pomenirea sfintelor două femei mucenițe, Calinica și Achilina, ce au crezut prin sfântul mucenic Hristofor, care străpunse fiind cu frigări de la picioare până la umere, s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Epimah și Gordian.

Sfinții aceștia mai sus arătați, Epimah și Gordian, erau cu neamul din Roma. Dar fiindcă au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, au fost prinși și siliți de către stăpânitorul cetății să se lepede de Hristos și să jertfească idolilor, dar ei nu s-au înduplecat; de aceea au fost chinuiți cu felurite chinuri, iar la sfârșit li s-au tăiat capetele, și așa au luat cununile nevoinței. Soborul lor se săvârșește în biserica sfântului mucenic Stratonic.

Tot în această zi, pomenirea sfântului cuviosului mucenic Nicolae cel nou din Vunena, care prin sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea mutării moaștelor sfântului Nicolae de la Mira la Bari, în anul 1087, când regiunea Mira Lichiei a căzut în mâinile turcilor.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.