Sinaxar 19 Iunie

În această lună în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Iuda, ruda Domnului.

Acesta este numit în Faptele Apostolilor Iuda, iar de Matei și Marcu este numit în Evanghelie, Tadeu și Leveu, ruda fiind Domnului nostru Iisus Hristos după trup, și fiu lui Iosif logodnicul, iar frate bun lui Iacob fratele Domnului, cel care a trimis la toți acea Epistola luminătoare și dogmatică și plină de Duhul Sfânt. Trimis fiind el de Hristos ca un frate și învățător de taine, încălzindu-se de strălucirile sale ca un cărbune aprins, toată înșelăciunea a ars și a luminat pe credincioși. Că trăgând el jugul Mântuitorului, și brăzdând și semănând sămânța dreptei credințe în toată lumea, multă roadă a adus. Drept aceea luminând cu învățătura cuvântului său Mesopotamia și neamurile cele de lângă hotarele ei și propovăduind Evanghelia, a mers la cetatea Edesei și la Abgar domnul locului, ca să-l tămăduiască. După aceea s-a dus la cetatea Arara, și fiind spânzurat și săgetat de către cei necredincioși, și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zosima.

Acesta era ostaș pe vremea împăratului Traian, din Apoloniada cea din Sozopoli, când domnea Domețian în Antiohia cea din Pisidia. Iar apoi aruncând armele și năzuind la Biserica lui Hristos, s-a învrednicit de botezul cel întru Hristos. Pentru aceasta fiind adus la guvernator și mărturisind că este creștin, a fost spânzurat și strivit, și după aceasta bătut, fiind întins de patru; apoi a fost așezat pe un pat de aramă, înroșit. Dar prefăcându-se focul în răcorire, mulți din cei ce stăteau de față s-au spăimântat de acea minune, și au trecut la credința în Hristos. Iar Sf. Zosima a fost ferecat cu cătușe și legat de cai, fiind nevoit să alerge în urma guvernatorului care mergea la orașul cananiților, timp de trei zile fără hrană; dar prin dumnezeiască purtare de grijă i s-au arătat lui doi tineri, unul aducându-i pâine și celalalt un vas cu apă, și mulțumind lui Dumnezeu a gustat din acestea. Deci adus fiind la cercetare, a fost din nou supus la chinuri și la urmă tăindu-i-se grumazul, a luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Zinon.

Acesta lepădându-se de lume și făcându-se ucenic al marelui bătrân Siluan în pustia Egiptului, pentru covârșitoarea lui ascultare, și pentru multa nevoință și sărăcie, a ajuns făcător de minuni; căci pe mulți demoni a izgonit din oameni, și așa cu cuvioșie viețuind întru îngerești nevoințe, șaizeci și doi de ani, s-a mutat către Domnul.

Zicerile / apoftegmele lui ava Zinon din Patericul Egiptean.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Asingrit, care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Paisie cel mare.

Acest de trei ori fericit cuvios și purtător de Dumnezeu, Părintele nostru Paisie cel mare, era de neam din Egipt, de unde era și Moise, văzătorul de Dumnezeu. Născut a fost din părinți cinstitori de Dumnezeu, învățați în credința lui Hristos; și având multă bogăție și împodobiți cu străluciri, au învățat cu silință și pe fiii lor întru sporirile cele dumnezeiești și omenești. După săvârșirea tatălui său, fericitul acesta, prunc încă și mai mic decât ceilalți frați, a rămas la maică-sa, care fiind foarte amărâtă, i s-a arătat în vis un înger, mai înainte spunându-i buna sporire a lui Paisie, zicându-i: "Pe fiul tău Paisie l-a ales Domnul, ca să slăvească și să laude sfânt numele Său cel lăudat în vecii vecilor; acesta este plăcut lui Dumnezeu", și l-a apucat pe el de mână; iar maică-sa a răspuns îngerului: "Toți ai lui Dumnezeu sunt, și la fel acesta care este plăcut lui Dumnezeu". Și trezindu-se ea, se minuna de acea vedenie.

După ce s-a făcut copilandru, marele și fericitul între cuvioși, a fost tuns monah, de Cuviosul Pamvo (prăznuit la 18 iulie), de către care a fost sfătuit să nu se uite la față de om. Iar el, a petrecut trei ani neuitându-se în sus, ci avându-și capul în jos plecat. Și dându-se pe sine la petrecerea sihăstrească, întru atâta a covârșit pe toți, încât a vorbit împreună cu Hristos, și I-a spălat picioarele Lui, iar după spălare a băut apa, și îndată s-a făcut începător viețuirii celei supraomenești. Despre vestitele lui virtuți și despre minunata viețuire cea întocmai cu a îngerilor; despre toată aspra viețuire cea prin pustii și despre minunile sale, se poate citi în cartea numită noul Ecloghion și în Viețile Sfinților. Pentru iubitorii de prăznuire se poate spune atâta, că aflându-se fericitul cu trup muritor se ridicase mai presus de trup. Deci ajungând la bătrâneți prea adânci, s-a mutat către Domnul, unde împreună cu îngerii cânta Țiitorului a toate cântarea cea întreit sfântă. A cărui pomenire cu credință săvârșind, prin rugăciunile lui, să ne învrednicim de veșnicele bunătăți și de fericirea cea veșnică. Amin.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.