Sinaxar 16 Noiembrie

În această lună, în ziua a șaisprezecea, pomenirea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei.

Acest dumnezeiesc apostol, șezând la vamă, a auzit pe Domnul zicându-i: "Urmează Mie". Și el în ceasul acela a lăsat toate și a urmat Domnului, făcând găzduire Domnului în casa sa mare, precum spune el însuși în Evanghelia sa. Iar de atunci și în urmă a fost împreună înnumărat cu ceilalți apostoli. După ce a primit puterea Sfântului Duh, în ziua Cincizecimii, și s-a înțelepțit cu cele dumnezeiești, atunci a scris Evanghelia sa pe limba evreiască; după opt ani de la înălțarea lui Hristos, a trimis Evanghelia la evreii cei nou luminați. Și după ce a învățat pe parți și pe mideni și le-a așezat lor biserici, și multe minuni a făcut, în urmă și-a luat sfârșitul prin foc prin cei necredincioși. Iar când era încă în viață, acest dumnezeiesc apostol, ceilalți împreună ucenici și apostoli înconjurau fiecare locul și cetatea, ce-i cădea la sorți, propovăduind Evanghelia lui Hristos. Iar acesta la parți aflându-se, s-a suit singur într-un munte și a zăbovit acolo, având o singură haină și fără de acoperământ. După ce a trecut câtva vreme, i s-a arătat lui Dumnezeu ca un prunc, Cel ce a zidit din pământ pe om, și, întinzându-Și dreapta Sa, a dat apostolului un toiag și i-a zis: "Ia aceasta și, pogorându-te din munte și mergând la cetatea Mirmina, sădește toiagul acesta înaintea ușii bisericii de acolo, unde făcând rădăcini și înălțându-se din mâna Mea cea dreaptă, se va face copac mult-roditor; și din vârful crengilor sale se va pogorî mursa de miere, iar din rădăcina sa va ieși izvor de apă, cu care spălându-se oamenii cetății, cei cu mintea de fiară, și din mursa copacului împărtășindu-se, li se vor îndulci simțirile și vor înceta a mai face fărădelegi.

Atunci Matei, primind cu cucernicie toiagul cel dat de Domnul, s-a pogorât din munte și s-a dus la Mirmina. Iar femeia împăratului parților, Fulvana cu numele, având demon viclean, a întâmpinat pe apostol împreună fiind ea cu fiul și cu fiica-sa, care și aceștia erau ținuți de duhuri necurate. Și toți, cu glasuri aspre și cu săltări sălbatice, strigau în preajma apostolului, zicând: "Cine te-a silit ca să vii aicea și la locurile noastre? Sau cine este Cel ce ți-a dat ție toiagul acesta spre pierzarea noastră?" Atunci apostolul lui Hristos cu glas liniștit a certat duhurile cele necurate, iar pe cei ce pătimeau și se aflau în zbuciumări i-a vindecat și i-a făcut pe ei să urmeze lui cu bună rânduială și cu minte.

Iar episcopul cetății aceleia, Platon cu numele, aflând de venirea sfântului, a ieșit afară împreună cu clerul și l-a întâmpinat, și amândoi împreună au intrat în cetate înaintea tuturor. Atunci apostolul, înfigând toiagul în pământ, a slăvit pe Dumnezeu, Cel ce i s-a arătat lui ca un prunc și i-a poruncit să facă aceasta. Și, o, minune!, îndată toiagul cel uscat a prins rădăcină și a făcut crengi și roadă a dat, care pica mursa de miere, precum a zis Domnul. Lângă rădăcina copacului s-a făcut o fântână, ce izvora apă prea curată și prea dulce, încât toți cei ce treceau pe acolo s-au spăimântat de această minune. Și fiindcă vestea aceasta s-a împrăștiat în toate părțile cetății, alergau împreună mulțimile ca să vadă minunea. Cei care gustau din dulceața copacului și se spălau cu apa din izvor lepădau îndată toată nebunia și cruzimea cea sălbatică din sufletul lor, pe care o aveau cu înșelăciune din pricina închinării la idoli. Dar multe pătimind de la împărat, apostolul Domnului prin foc și-a primit sfârșitul. În urmă însă, a făcut pe împăratul să se întoarcă la credința lui Hristos prin minunea ce au făcut moaștele lui. Împăratul, botezându-se, a luat numele Matei și a zdrobit idolii, a înduplecat pe supușii săi și au crezut toți în Hristos. Apoi și episcop făcându-se, a lăsat după moarte episcopia fiului său, după așezământul ce prin vedenie i-a făcut lui dumnezeiescul apostol.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.