Sinaxar 14 Ianuarie

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea sfinĹŁilor cuvioşi părinĹŁi ucişi în Muntele Sinai.

Aceşti cuvioşi părinĹŁi dorind după viaĹŁa cea pustnicească au lăsat toate cele lumeşti şi au mers să locuiască în pustiu. Împreună cu ei era şi fericitul Nil, fost prefect în Constantinopol, care, fiind foarte învăţat şi având dar de la Sfântul Duh, a scris multe cărĹŁi de folos, îndemnătoare spre nevoinĹŁe pustniceşti, şi despre viaţă, robirea şi uciderea acestor cuvioşi părinĹŁi. Aceştia au fost ucişi de vlemizi, oameni de neam barbar, care trăiau în Arabia, până spre Marea Roşie şi Egipt, şi care şi mai înainte cu mulĹŁi ani, pe timpul împărăţiei lui DiocleĹŁian şi a lui Petru, patriarhul Alexandriei, au ucis pe cei ce sihăstreau aici în muntele Sinai. După moartea voievodului lor, sarazinii care locuiau şi ei în Muntele Sinai, pornind asupra lor, au ucis pe mulĹŁi sihaştri; numai puĹŁini au scăpat, fugind în cetate. Dar noaptea s-a arătat o pară de foc, care cuprindea tot muntele şi se înălĹŁa până la cer. Sarazinii s-au speriat de aceasta şi au fugit, lepădându-şi armele. Numărul celor ucişi întâi a fost treizeci şi opt, având multe răni pe trupurile lor. Printre cei morĹŁi s-au aflat încă doi vii, Sava şi Isaia. Din cei ucişi, unora li se tăiaseră capetele de tot, altora li se ĹŁineau capetele numai într-o bucată de piele; iar alĹŁii aveau capetele despicate în două. Cei doi părinĹŁi rămaşi vii au îngropat pe cei ucişi şi au povestit mai târziu cele întâmplate.

Tot în această zi, pomenirea celor treizeci şi trei de părinĹŁi ucişi în Rait.

Aceşti fericiĹŁi părinĹŁi petreceau viaţă pustnicească, acolo unde sunt douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de trunchiuri de finic. Dar trei sute de vlemizi, pornind cu luntre mari, au trecut marea Etiopiei şi ajungând într-un loc oarecare, găsind o corabie mare şi urcându-se în ea, au ajuns în ĹŁara faraonilor. Cei de acolo le-au ieşit în întâmpinare, dar au fost biruiĹŁi de vlemizi, care au ucis patruzeci şi şapte de bărbaĹŁi. Vlemizii le-au răpit femeile şi copiii, apoi s-au dus în cetate, unde se găsea biserica sfinĹŁilor părinĹŁi. Aceştia închiseseră poarta şi îşi aşteptau moartea. Deci vlemizii, intrând în cetate şi negăsind bani, i-au ucis pe toĹŁi părinĹŁii. Apoi luându-şi robii, s-au dus să treacă marea; dar oamenii luaĹŁi de corvoadă afundaseră corabia şi fugiseră. De aceea vlemizii înfuriindu-se, au înjunghiat pe toĹŁi robii şi apoi s-au înjunghiat cu toĹŁii, unii pe alĹŁii.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Teodul, fiul lui Nil cel înĹŁelept.

Acest cuvios părinte era fiul lui Nil cel înĹŁelept, cel ce fusese prefect în Constantinopol şi care lăsând mărirea lumii, s-a călugărit împreună cu fiul său, în muntele Sinai. Deci, trăind ei acolo împreună cu alĹŁii viaţă pustnicească, i-au lovit fără de veste barbarii, care au început a-i înjunghia pe sfinĹŁii părinĹŁi. Nil a putut fugi, dar fiul său Teodul şi alt tânăr au fost luaĹŁi robi. Ajungând barbarii la corturile lor au hotărât să jertfească luceafărului de dimineaţă pe cei robiĹŁi. Noaptea însă tânărul a fugit şi a rămas Teodul singur. Dumnezeu a îngreuiat de somn pe barbari, care s-au deşteptat numai după răsăritul soarelui, când nu mai era timpul potrivit să aducă jertfa, aşa că au hotărât să vândă pe Teodul. Dar nedându-le nimeni mai mult decât doi galbeni, unul din barbari a vrut să-l junghie. În cele din urmă Teodul a fost cumpărat de episcopul de acolo, care l-a slobozit. Iar Teodul a vieĹŁuit în mănăstire plin de evlavie, până la trecerea din această lume.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Ştefan, care a făcut mănăstirea Hinolacul.

Acest sfânt Ştefan era din părĹŁile Răsăritului, de bun neam. Din tinereĹŁe a râvnit după viaĹŁa sihăstrească, umblând prin mănăstirile de la Iordan şi din pustiu: a sfântului Eftimie, a sfântului Sava şi a sfântului Teodosie. Iar după ce a cunoscut bine felul de trăi al fiecăruia, a venit la Constantinopol pe vremea împăratului Leon Isaurul şi a fost primit pe lângă patriarhul Gherman, pe lângă care, rămânând câtva vreme, a învăţat multe lucruri bune de la acesta, care l-a luat pe lângă sine, ajungând apoi bun sfetnic al patriarhului. Întemeind apoi mănăstirea Hinolacul şi vieĹŁuind în ea, s-au adunat acolo mulĹŁime de călugări care erau bine povăţuiĹŁi şi aduşi la măsura vârstei plinirii lui Hristos. Deci, binevieĹŁuind, i s-a descoperit de sus timpul când sufletul lui avea să zboare de la cele de jos la locaşurile dumnezeieşti.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Sava, arhiepiscopul Serbiei şi ctitorul sfintei mănăstiri a Hilandarului.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniĹŁe Agni, care fiind aruncată într-o temniţă întunecată, acolo s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugaciune, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.