În aceastÄ lunÄ, ziua a Ĺasea, pomenirea preacuviosului pÄrintelui nostru Vucol, episcopul Smirnei.
Acest sfânt, din tânÄra sa vârstÄ pÄzindu-se pe sine curat, s-a fÄcut vas al Sfântului Duh. De aceea de Hristos iubitul Ĺi dumnezeiescul Ioan, cel de Dumnezeu cuvântÄtor, aflându-l iscusit Ĺi vrednic, l-a hirotonit episcop Ĺi pÄstor ales al Bisericii din Smirna. Ca episcop, cÄlÄuzit fiind de lumina Duhului Sfânt, lumina pe cei ce se aflau în întunericul rÄtÄcirii; iar prin sfântul botez, îi fÄcea fii ai luminii, mântuindu-i de neîmblânzitele fiare, adicÄ de sÄlbaticii Ĺi întunecaĹŁii demoni. Mai înainte de a se sÄvârĹi din viaĹŁÄ a hirotonit urmaĹ, în locul sÄu, în aceastÄ cetate, Ĺi pÄstor Ĺi dascÄl al oilor celor cuvântÄtoare, pe fericitul Policarp. Ĺi aĹa s-a mutat cÄtre Domnul. Cinstitul sÄu trup a fost îngropat în pÄmânt, iar Dumnezeu a fÄcut sã creascÄ un copac la care îĹi gÄsesc tÄmÄduire pânÄ astÄzi, cei ce se apropie de el, cu credinĹŁÄ.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea sfântului mucenic Iulian, cel din Emesa.
Acest mucenic era din cetatea Emesei. Pe când se gÄsea în floarea vârstei, vrând sÄ-Ĺi arate credinĹŁa în Dumnezeu, a gÄsit cu cale sÄ poarte grijÄ întocmai ca un doctor de trupurile oamenilor, îngrijindu-se în acelaĹi timp Ĺi mai mult de sufletele lor, încât era deopotrivÄ doctor Ĺi al trupurilor Ĺi al sufletelor. Când, pe vremea împÄrÄĹŁiei lui Numerian, au fost prinĹi episcopul Silvan, Luca diaconul Ĺi Mochie anagnostul Ĺi au fost osândiĹŁi de închinÄtorii la idoli a fi daĹŁi pradÄ fiarelor, în timp ce aceĹtia erau duĹi la locul de chin, sfântul Iulian, întâmpinându-i, s-a închinat lor. Dar fiind prins Ĺi el, dupÄ moartea acelora, i s-au bÄtut piroane de fier în cap, în mâini Ĺi în picioare, Ĺi aĹa precum se afla cu piroanele înfipte în el, a fost închis, într-o peĹterÄ, unde Ĺi-a dat duhul lui Dumnezeu.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea sfinĹŁilor mucenici, Fausta, Evilasiu Ĺi Maxim.
Sfânta Fausta a trÄit pe vremea împÄratului Maximian Ĺi era din cetatea Cizicului. Avea pÄrinĹŁi bogaĹŁi Ĺi pioĹi, iar dupÄ moartea lor a rÄmas stÄpânÄ pe multÄ bogÄĹŁie. Dar nici tinereĹŁea vârstei, nici înĹelÄciunea bogÄĹŁiei nu au despÄrĹŁit-o de faptele cele bune; ci s-a pÄstrat în nestricÄciune, în post Ĺi în rugÄciune, având pururea gândul la dumnezeieĹtile Scripturi. Vestea despre ea ajungând pânÄ la împÄrat, a fost trimis la ea un oarecare Evilasiu, care fÄcea parte dintre cei mai aleĹi bÄrbaĹŁi ai senatului, ca sÄ o înduplece sÄ jertfeascÄ idolilor, iar dacÄ nu se va lÄsa înduplecatÄ, sÄ o arunce în mare. Acela întrebuinĹŁând faĹŁÄ de ea toatÄ cercarea chinurilor, Ĺi vÄzând-o cÄ s-a izbÄvit în chip minunat din ele, Ĺi cÄ fÄcea minuni, a crezut în Hristos. Apoi a fost trimis Maxim eparhul la Evilasiu Ĺi la sfânta Fausta. Acela i-a supus pe amândoi la chinuri cumplite, dar prin minuni Ĺi prin rugÄciuni muceniceĹti, a crezut Ĺi acesta în Hristos. Apoi intrând, împreunÄ cu cei doi de bunÄ voie în cazanul pe care-l pregÄtise pentru sfinĹŁi, din porunca împÄratului, Ĺi-au sÄvârĹit toĹŁi lupta, luându-Ĺi sfârĹitul prin foc.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea preacuviosului pÄrintelui nostru Varsanufie, "Marele BÄtrân", Ĺi a cuviosului Ioan, cel numit "Proorocul", ucenicul sfântului Varsanufie.
Sfântul Varsanufie cel Mare Ĺi Ioan Profetul au trÄit în timpul secolului al VI-lea, în timpul domniei împÄratului Iustinian I (483-565). Ei au dus o viaĹŁÄ asceticÄ în mÄnÄstirea Avvei Seridus (Serid sau Serida) din Palestina, lângÄ oraĹul Gaza.
Sf. Ioan, discipol al Sf. Varsanufie, a locuit într-o chilie în afara mÄnÄstirii Avvei Seridus timp de 18 ani pânÄ la moartea sa. Sf. Ioan l-a imitat pe învÄĹŁÄtorul sÄu în virtute, viaĹŁÄ asceticÄ Ĺi folosirea tÄcerii. DatoritÄ darului înaintevederii cu care era învrednicit, sfântul era numit "profetul".
ExistÄ manuscrise cu date despre viaĹŁa, faptele Ĺi darurile cu care erau înzestraĹŁi SfinĹŁii Varsanufie Ĺi Ioan, care au fost traduse pe vremea Sf. Paisie Velicicovschi (prÄznuit la 15 noiembrie) în limbile românÄ Ĺi slavonÄ. Manuscrisele au fost traduse în limba rusÄ Ĺi publicate în secolul al XIX-lea de pÄrinĹŁii MÄnÄstirii Theotokos - Optina. O sutÄ din "scrisorile" acestea de rÄspuns la problemele monahilor din comunitatea sa se gÄsesc în volumul 11 din Filocalia româneascÄ, în traducerea PÄrintelui Dumitru Staniloae .
ÎnvÄĹŁÄturile SfinĹŁilor Varsanufie Ĺi Ioan aratÄ desluĹit perfecĹŁiunea lor duhovniceascÄ Ĺi dragostea pentru oameni, dar conĹŁin prea puĹŁine elemente despre viaĹŁa lor.
DupÄ ce a petrecut timp îndelungat în izolare, pânÄ la moartea Sf. Ioan Profetul Ĺi dupÄ aceasta, Sf. Varsanufie s-a dedicat celor din jur, povÄĹŁuindu-i pe calea mântuirii, dupÄ cum mÄrturiseĹte Avva Dorotei (prÄznuit la 5 iunie). Sf. Varsanufie rÄspundea celor ce întrebau, prin Sf. Ioan, uneori cerându-i lui sÄ dea rÄspunsuri. Alteori îl ajuta Avva Seridus (prÄznuit la 13 August), care-Ĺi nota rÄspunsurile sfântului.
În rÄspunsurile celor doi sfinĹŁi, care erau îndrumÄtori de viaĹŁÄ spiritualÄ nu numai pentru contemporani ci Ĺi pentru generaĹŁiile urmÄtoare, se vede foarte clar înduhovnicirea lor crescândÄ, "din putere în putere".
Nu Ĺtim când a ajuns Sf. Varsanufie la mÄnÄstirea Avvei Serid (Seridus) Ĺi nici nu Ĺtim nimic despre casa Ĺi familia Sf. Ioan Profetul. Ascultând poveĹŁele Sfântului Varsanufie, Ioan a atins culmile perfecĹŁiunii, asemÄnându-i-se întru totul mentorului sÄu. Din smerenie, Ioan îi îndruma spre Avva Varsanufie pe cei care veneau sÄ cearÄ cuvinte de folos de la el.
Sf. Ioan a prevÄzut Ĺi a proorocit o mulĹŁime de lucruri, pânÄ Ĺi data morĹŁii sale, la o sÄptÄmânÄ de la moartea Avvei Seridus. Avva Elian, tânÄrul egumen al acestei mÄnÄstiri, l-a implorat pe Ioan sÄ rÄmânÄ cu el încÄ douÄ sÄptÄmâni ca sÄ-l înveĹŁe cum sÄ conducÄ mÄnÄstirea. Sf. Ioan i-a îndeplinit rugÄmintea Ĺi s-a stins din viaĹŁÄ douÄ sÄptÄmâni mai târziu.
Sf. Varsanufie cel Mare a trÄit mai mult decât discipolul Ĺi prietenul sÄu dar a îmbrÄĹŁiĹat tÄcerea refuzând sÄ mai dea rÄspunsuri oamenilor.
Despre cuviosul PÄrintele nostru Varsanufie se spune cÄ era unul din acei puĹŁini pentru care ĹŁinea Dumnezeu lumea în timpul sÄu, fiind supranumit "Marele BÄtrân". A trecut la Domnul pe la anul 540, în chip minunat.
AceĹti doi sfinĹŁi au lÄsat moĹtenire cartea mântuitoare de suflete numitÄ ÎNDREPTAR DE VIAĹ˘Ä SPIRITUALÄ: RÄSPUNSURI LA ÎNTREBÄRILE DISCIPOLILOR de cÄtre SfinĹŁii Monahi Varsanufie Ĺi Ioan, care a fost foarte cunoscutÄ printre sfinĹŁii, asceĹŁii Ĺi scriitorii generaĹŁiilor urmÄtoare, dupÄ cum aratÄ scrierile Sf. Teodor Studitul (11 noiembrie Ĺi 26 ianuarie), ieromonahului Nikon Chernogorets (+1060) sÄu Sf. Simeon Noul Teolog (prÄznuit pe 12 Martie).
Tot în aceastÄ zi, pomenirea cuviosului Ioan, cel din cetatea Lico, care în pace s-a sÄvârĹit.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea preacuviosului pÄrintelui nostru Fotie mÄrturisitorul, cel întocmai cu apostolii, patriarhul Constantinopolului.
Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului, "farul departe luminÄtor al Bisericii", a trÄit în secolul IX, într-o familie de creĹtini zeloĹi. TatÄl sÄu, Serghie, a murit ca martir apÄrând sfintele icoane. Sf. Fotie a primit o educaĹŁie excelentÄ Ĺi, datoritÄ faptului cÄ familia lui aparĹŁinea casei imperiale, el a ocupat funcĹŁia de prim secretar de stat în Senat.
Contemporanii sÄi spuneau despre el: "Avea cunoĹtinĹŁe remarcabile în aproape toate ĹtiinĹŁele vechi, încât, pe bunÄ dreptate ai putea compara gloria vremurilor sale cu cea a anticilor."
Mihail, tânÄrul succesor la tron, împreunÄ cu Sf. Chiril, viitorul iluminÄtor al slavilor, au fost instruiĹŁi de el. CredinĹŁa lui creĹtinÄ puternic înrÄdÄcinatÄ l-a ferit pe Sf. Fotie de seducĹŁia Ĺarmului vieĹŁii de la palat, tânjind cu tot sufletul sÄu dupÄ viaĹŁa de cÄlugÄrie.
În 857 Bardas, care a condus împreunÄ cu ÎmpÄratul Mihail, l-au deposedat pe Patriarhul Ignatie (la 23 octombrie) de Scaunul din Constantinopol. Episcopii, cunoscând credinĹŁa Ĺi vastele cunoĹtinĹŁe ale lui Fotie, i-au spus împÄratului cÄ el ar fi vrednic sÄ ocupe tronul arhipastoral. Sf. Fotie a acceptat propunerea cu smerenie Ĺi a trecut prin toate rangurile clericale în 6 zile. În ziua NaĹterii Domnului a fost sfinĹŁit episcop Ĺi ridicat la tronul patriarhal. În scurt timp însÄ au apÄrut tulburÄri în cadrul Bisericii datorita înlÄturÄrii Patriarhului Ignatie. Pentru a calma spiritele a fost convocat Sinodul din 861, în care s-a retras Ignatie Ĺi a fost instalat Fotie ca Patriarh.
Papa Nicolae I, care-Ĺi trimisese acoliĹŁii la sinod, a crezut cÄ prin recunoaĹterea lui Fotie ca patriarh, îl va putea subordona lui. Dar când noul patriarh s-a dovedit nesupus, Nicolae l-a anatemizat pe Fotie într-un sinod roman.
Sf. Fotie a fost un luptÄtor ferm împotriva intrigilor papale Ĺi ale schimbÄrilor din cadrul Bisericii de RÄsÄrit, pânÄ la sfârĹitul vieĹŁii sale. În 864, Bulgaria s-a convertit de bunÄ voie la creĹtinism. PrinĹŁul bulgar Boris a fost botezat de însuĹi Sf. Fotie. Mai târziu, sfântul a trimis preoĹŁi Ĺi un arhiepiscop pentru a boteza poporul bulgar. În 865, SfinĹŁii Chiril Ĺi Metodie au fost trimiĹi sÄ propovÄduiascÄ pe Hristos în limba slavonÄ. Cu toate acestea, partizanii papei i-au incitat pe bulgari împotriva misionarilor ortodocĹi.
SituaĹŁia dezastruoasÄ din Bulgaria s-a agravat o datÄ cu invazia germanilor din cauza cÄrora au fost nevoiĹŁi sÄ cearÄ ajutor din vest, iar prinĹŁul bulgar l-a rugat pe papÄ sÄ-Ĺi trimitÄ episcopii. Când au ajuns în Bulgaria, trimiĹii papali au început sÄ înlocuiascÄ credinĹŁa Ĺi practicile ortodoxe cu învÄĹŁÄtura Ĺi obiceiurile latineĹti. Sf. Fotie, ca ferm apÄrÄtor al dreptÄĹŁii Ĺi demascator al falsitÄĹŁii, a scris o enciclicÄ prin care i-a informat pe episcopii de rÄsÄrit despre acĹŁiunile papei, explicând cÄ diferenĹŁele dintre biserica romanÄ Ĺi cea ortodoxÄ nu constau doar în ritual, ci Ĺi în confesiunea credinĹŁei. Astfel s-a convocat un sinod în care s-a cenzurat aroganĹŁa celor din vest.
În 867, Vasile Macedoneanul a pus mâna pe tronul imperial, asasinându-l pe împÄratul Mihail. Sf. Fotie a denunĹŁat crima Ĺi nu i-a permis acestuia sÄ se împÄrtÄĹeascÄ cu Sfintele Ĺi DumnezeieĹtile Taine. Drept aceea, Sf. Fotie a fost înlÄturat de la tronul patriarhal Ĺi închis în mÄnÄstire sub pazÄ, iar Ignatie a fost readus ca patriarh în locul sÄu.
Sfântul Sinod din 869 s-a întrunit pentru a cerceta atitudinea Sfântului Fotie. La sinod au participat reprezentanĹŁi ai papei, care au cerut ca toĹŁi cei prezenĹŁi sÄ semneze un document (Libellus) prin care sÄ-l condamne pe Fotie Ĺi sÄ recunoascÄ supremaĹŁia papei. Episcopii de rÄsÄrit nu au fost de acord cu aĹa ceva Ĺi s-au certat cu delegaĹŁii papei. Chemat la sinod, Sf. Fotie a primit toate acuzaĹŁiile în tÄcere. Doar când judecÄtorii l-au întrebat dacÄ se cÄieĹte pentru cele fÄcute, el a rÄspuns: "De ce vÄ credeĹŁi judecÄtori?" DupÄ lungi dispute, acuzatorii lui Fotie au ieĹit victorioĹi. Chiar dacÄ nu aveau motive pentru acuzaĹŁiile fÄcute, ei i-au anatemizat atât pe patriarhul Fotie cât Ĺi pe episcopii care l-au apÄrat. Sfântul a fost condamnat la 7 ani de închisoare Ĺi, conform propriei lui mÄrturii, I-a mulĹŁumit lui Dumnezeu pentru rÄbdarea cu care Ĺi-a îndurat judecÄtorii.
În tot acest timp, clerul latin a fost expulzat din Bulgaria iar Patriarhul Ignatie Ĺi-a trimis episcopii acolo. În 879, la doi ani de la moartea Patriarhului Ignatie, s-a convocat un alt sinod (considerat de mulĹŁi ca al optulea sinod ecumenic) în care Sf. Fotie a fost, din nou, numit ca arhipÄstor recunoscut legal al Bisericii din Constantinopol. Papa Ioan al VIII-lea, care l-a cunoscut personal pe Fotie, a declarat prin trimiĹii sÄi ca deciziile papei de dinainte au fost anulate. Sinodul a recunoscut caracterul neschimbat al Crezului de la Niceea - Constantinopol, respingând conceptul fals de "filioque" Ĺi recunoscând independenĹŁa Ĺi egalitatea ambelor tronuri Ĺi ambelor biserici, cea de vest Ĺi cea de rÄsÄrit. Consiliul a decis renunĹŁarea la ritualurile Ĺi învÄĹŁÄturile latine din biserica bulgarÄ introduse de clerul roman.
Sub succesorul împÄratului Vasile, Leo, Sf. Fotie a suferit din nou din cauza falselor acuzaĹŁii, fiind acuzat cÄ vorbeĹte împotriva împÄratului. În 886 a fost deposedat din nou de Scaunul sÄu Ĺi Ĺi-a încheiat cursul vieĹŁii în anul 891. A fost înmormântat la mÄnÄstirea Eremia.
Biserica OrtodoxÄ îl venereazÄ pe Sf. Fotie ca pe un "stâlp Ĺi fondator al Bisericii," un "ghid inspirat pentru ortodocĹi" Ĺi un teolog înĹŁelept care a lÄsat în urmÄ o mulĹŁime de lucrÄri în care demascÄ erorile latinilor, respinge ereziile distrugÄtoare de suflete, explicÄ Sfânta ScripturÄ Ĺi exploreazÄ multiplele aspecte ale CredinĹŁei.
Cu ale lor sfinte rugÄciuni, Doamne, miluieĹte-ne Ĺi ne mântuieĹte pe noi. Amin.
Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.