Sinaxar 16 Aprilie
Ăn aceastÄ lunÄ, ĂŽn ziua a Ĺaisprezecea pomenirea sfintelor muceniĹŁe fecioare Irina, Agapi Ĺi Hionia.
Irina, Agapi Ĺi Hionia erau trei surori, provenind dintr-o familie bogatÄ Ĺi influentÄ din Tesalonic. Pe vremea ĂŽn care s-a tÄiat capul mucenicului Hrisogon de cÄtre DiocleĹŁian pentru mÄrturisirea ĂŽn Hristos, aproape de iezerul unde locuiau aceste trei surori: Agapi, Irina Ĺi Hionia cu un oarecare Zoil, rob al lui Dumnezeu, arÄtatu-s-a Hrisogon lui Zoil ĂŽn vis, zicĂŽndu-i cÄ sfânta Anastasia va sÄ ia parte la luptÄ cu acele trei surori, Ĺi cu dânsul sÄ-Ĺi sÄvârĹeascÄ nevoinĹŁa muceniciei. DacÄ a aflat acestea, a urmat sfânta dupÄ Zoil, Ĺi a intrat la sfinte, Ĺi le-a sÄrutat; Ĺi le slujea apoi. Aflând aceasta DiocleĹŁian a trimis de le-a adus Ĺi le-a dat pe seama domnului ĹŁÄrii de le-a chinuit Ĺi iarÄĹi au fost date pe seama altui domn, anume Sisinic, care pe Agapi Ĺi pe Hionia le-a ars ĂŽn foc, iar sfintei Irina, unul din slujitori ĂŽntinzându-Ĺi arcul Ĺi sÄgetând-o, i-a adus sfârĹitul.
Tot ĂŽn aceastÄ zi, pomenirea sfinĹŁilor Felix episcopul, Ianuarie preotul, Furtunat Ĺi Septemiu.
Ăn al optulea an al ĂŽmpÄrÄĹŁiei lui DioeleĹŁian Ĺi Maximian, a ieĹit poruncÄ pe la toate locurile ca sÄ se ardÄ toate cÄrĹŁile creĹtinilor. De aceea a fost trimis ĂŽn cetatea Tibiuca un oarecare Marian, bÄrbat prea spurcat, care a adus ĂŽnaintea sa pe Felix episcopul, pe Ianuarie preotul, pe Furtunat Ĺi pe Septemiu, Ĺi citindu-le porunca ĂŽmpÄrÄteascÄ, cerea numaidecât cÄrĹŁile ce erau la ei. Iar preasfântul episcop a zis cÄtre ei: "Scris este guvernatorule: nu daĹŁi cele sfinte câinilor, nici aruncaĹŁi mÄrgÄritarele ĂŽnaintea porcilor. Ăn zadar te nevoieĹti, deĹi ai cu tine poruncile ĂŽmpÄrÄteĹti." Guvernatorul a zis: "LasÄ vorbele nebuneĹti, Ĺi fÄ voia ĂŽmpÄratului, cÄci altfel te voi trimite legat la proconsul." Ĺi sfântul i-a zis: "Precum mÄ aflu cÄtre tine, asemenea Ĺi cÄtre toĹŁi, Ĺi cÄtre ĂŽnsuĹi ĂŽmpÄratul tÄu mÄ voi afla." Atunci ĂŽnchizându-l ĂŽn temniĹŁÄ, fÄrÄ de nici o ĂŽngrijire l-a lÄsat trei zile, apoi scoţându-l, l-a mai cercetat; Ĺi legându-l pe el Ĺi pe cei ĂŽmpreunÄ cu el, i-a trimis la proconsul. Acela iarÄĹi cercetându-i, i-a pus la ĂŽnchisoare. Ĺi dupÄ Ĺase zile scoţându-i, i-a trimis legaĹŁi la prefectul pretorilor, care, dupÄ ce i-a primit Ĺi i-a ĂŽngrozit foarte mult, i-a aruncat ĂŽntr-o cumplitÄ temniĹŁÄ cu multÄ pazÄ Ĺi dupÄ paisprezece zile, scoţându-i de acolo, Ĺi ĂŽncÄ cercetându-i, i-a bÄgat pe ei ĂŽntr-o corabie la un loc cu cai, legaĹŁi de picioarele cailor; iar sfinĹŁii tÄvÄlindu-se printre picioarele cailor fÄrÄ sÄ guste hranÄ sau apÄ patru zile, mulĹŁumeau lui Dumnczeu. Ĺi ajungând la limanul unei cetÄĹŁi, au fost cercetaĹŁi pe ascuns de cÄrtre creĹtini. Ĺi de acolo mergând la cetatea numitÄ Tavromeni, Ĺi plutind ĂŽncÄ pe la Licaonia, au venit la cetatea Eluron. Atunci ticÄlosul prefect, dezlegând pe sfinĹŁi din legÄturi, cu glas lin le fÄcea ĂŽntrebÄrile; iar sfinĹŁii grÄind dimpotrivÄ, cÄ nici cÄrĹŁile nu le dau, nici idolilor nu jertfesc, a poruncit el ca ei sÄ fie tÄiaĹŁi de sabie; Ĺi aflând ei hotÄrârea, au fÄcut rugÄciune Ĺi, tÄindu-li-se capetele, au primit cununile din mâna Domnului.
Tot ĂŽn aceastÄ zi, pomenirea sfinĹŁilor mucenici Leonid, Harisa, Nichi, Galini, Calida, Nunehia, Vasilisa Ĺi Teodora.
AceĹti sfinĹŁi mucenici erau din Grecia. Leonid a fost prins ĂŽn Trizina, ĂŽncepÄtor fiind duhovniceĹtei cete ĂŽn zilele de prÄznuire a sfintei Ănvieri a lui Hristos, Ĺi a fost adus la Corint. Iar Harisa, Nunehia Ĺi maica Nunehiei, Vasilisa, Nichi, Galini, Calida Ĺi Teodora, fiind Ĺi acestea din Grecia, adusu-s-au Ĺi ele la Corint, cÄtre guvernator. Acesta aflând cÄ sfântul Leonid avea neclintitÄ credinĹŁa ĂŽn Hristos, a poruncit sÄ-l spânzure Ĺi sÄ-l strujeascÄ fÄrÄ milÄ, Ĺi apoi sÄ fie aruncat ĂŽn adâncul mÄrii cu cei ce erau ĂŽmpreunÄ cu el. Atunci se zice cÄ fericita Harisa cânta strigând, ca oarecând Mariam, când s-au ĂŽnecat ĂŽn mare egiptenii: "O milÄ am alergat, Doamne, Ĺi oaste m-a gonit, Doamne, Ĺi nu m-am lepÄdat de Tine. Doamne, mântuieĹte sufletul meu." Iar ceilalĹŁi care ĂŽmpreunÄ ascultau Ĺi cântau, au ajuns pânÄ la mare; Ĺi intrând ĂŽn corabie, ĂŽndelungând cântarea, au ĂŽnotat pânÄ la treizeci de stadii; apoi fiind legaĹŁi cu pietre, i-au scos afarÄ Ĺi i-au aruncat ĂŽn mare; Ĺi a fost mucenicia lor cu o zi ĂŽnainte de PaĹti.
Tot ĂŽn aceastÄ zi, pomenirea sfintei muceniĹŁe Irina.
AceastÄ sfântÄ era de loc din Grecia. Ăn timpul PaĹtilor, când Ĺi sfântul Leonid a mÄrturisit cu cei ĂŽmpreunÄ cu el ĂŽn aceeaĹi casÄ de rugÄciune slÄvind pe Dumnezeu, era acolo Ĺi sfânta Irina ĂŽmpreunÄ cu creĹtinii din acea vreme. PârâtÄ fiind, guvernatorul a pus-o la ĂŽnchisoare, din care scoţând-o, i-a tÄiat limba, i-a scos dinĹŁii, Ĺi i s-a tÄiat Ĺi capul.
Tot ĂŽn aceastÄ zi, sfântul mucenic Mihail Vurliotul, care a suferit mucenicia ĂŽn Smirna, la anul 1772, Ĺi care de sabie s-a sÄvârĹit.
Cu ale lor sfinte rugÄciuni, Doamne, miluieĹte-ne Ĺi ne mântuieĹte pe noi. Amin.
Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.