Sinaxar 27 Iunie
În această lună, în ziua a douăzeci și șaptea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Samson, făcătorul de minuni și primitorul de străini.
Acest sfânt era roman de neam și rudenie a marelui Constantin. Dăruindu-și averea ce-i rămăsese de la părinți la săraci, s-a dus la Constantinopol și aflând sfintele case de rugăciune, și cucerindu-se în ele cu cuviința, se bucura petrecând sihăstrește, și se desfăta întru dumnezeieștile Scripturi, fiindu-i gândul numai la Dumnezeu. După aceea, dacă a aflat de el preacinstitul patriarh Mina, l-a hirotonit preot. Și era el liman de mântuire săracilor și celor ce aveau nevoie de ajutor. Și având știința și de meșteșugul doftoricesc, a vindecat pe împăratul Iustinian ce căzuse într-o boală de netămăduit. Din pricina aceasta, împăratul mirându-se foarte de vrednicia omului și smerindu-se, a zidit prin mijlocirea lui acea mare și vestită casă, a făcut și casă de oaspeți și pe sfântul acesta l-a făcut schevofilax, adică păzitor al sfintelor vase ale bisericii celei mari. Apoi el bine și cu plăcere dumnezeiască petrecând și făcându-se multora pricina mântuirii, și pornind pe mulți spre râvna și urmarea vieții sale celei plăcute lui Dumnezeu, acolo a adormit. Iar cinstitele lui moaște au fost mutate în marea biserică a Sf. Mochie, izvorând în toate zilele tămăduiri, întru slava și lauda lui Hristos Dumnezeul nostru.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Anect.
Acesta a trăit pe vremea împărăției lui Dioclețian și a lui Urvan guvernatorul Cezareei din Capadocia. Și pentru că învăța pe creștini și-i sfătuia să nu se înfricoșeze de chinuri, ci mai vârtos să se îmbărbăteze pentru adevăr și să moară pentru dreapta credință, a fost pârât la guvernator și prins. Și întâi a fost băgat în temniță; apoi fiind adus înaintea guvernatorului a fost silit să jertfească la idoli, pe care el i-a doborât jos prin rugăciune; drept aceea a fost întins de patru inși și bătut cu toiege de zece ostași. Apoi a fost spânzurat de un lemn. Și-i tăiară degetele mâinilor și ale picioarelor, și a fost strujit cu unghii de fier peste tot trupul. Dar biruind chinurile și prin arătarea dumnezeiescului înger rămânând sănătos, a fost în repetate rânduri și în felurite chipuri supus la cele mai grele chinuri. Văzând puterea cu care răbda chinurile și seninătatea cu care le aștepta, mulți din cei de față mergând către dânsul, se botezau și se vindecau de bolile ce aveau. Însă pentru acestea, cei ce se botezaseră au fost uciși prin tăierea capului, iar sfântul a fost supus din nou la chinuri cumplite. Iar pe urmă scoțându-i două fâșii de piele de pe spinare din grumazi până în călcâie, sfântul a luat una și a azvârlit-o în obrazul judecătorului, pentru care i s-a tăiat capul, întru slava și lauda adevăratului Hristos și Dumnezeului nostru.
Tot în această zi, povestirea lui Sinesie, episcopul Cireneim, despre un oarecare filozof Evagrie și despre trei sute de litre de aur.
În Alexandria pe vremea lui Teofil, episcopul acelei cetăți, Sinesie, episcop al Cirenei, bărbat și filozof, și iubitor de străini, cunoscând pe un oarecare Evagrie, filozof și acela, dar nu iubitor de străini, grec însă cu credință și foarte pornit spre închinăciunea la idoli, fiind amândoi ucenici la școală și împrietenindu-se, nu contenea Sinesie a-l sfătui, și în tot chipul a încercat ca să-l aducă pe acela spre cunoștința lui Dumnezeu. Și în sfârșit târziu oarecând l-a plecat pe el să se facă creștin, și botezându-l cu toată casă sa, îi vorbea lui despre judecata și ce va să fie și despre răsplătire, și despre iubirea de săraci și milostenie, căci Evagrie avea multă avere și nu puțin aur; era însă învârtoșat și atât de nemilostiv, încât mult s-a ostenit episcopul în toate chipurile ca să moaie învârtoșarea lui și să-l aducă la îndurare, și nicicum putând, în sfârșit l-a plecat ca să împartă aurul la săraci pentru ca să-l ia pe acesta de la Hristos însutit, precum îi spunea episcopul. Dar mai întâi acela a zis către episcop:
"Eu mă aflu cu totul neputincios ca să împart cu mâinile mele acest aur la săraci după învățătura ta, însă tu dacă crezi că-mi spui adevărul, primește trei sute litre de aur și, dându-mi mie dovada cu mâna ta de plata lor, împarte precum voiești, și așa cu adevărat, voi cunoaște că-mi va plăti precum tu zici"; și plecându-se episcopul la aceasta și împărțind aurul, Evagrie a luat dovada scrisă de mâna episcopului, și o avea în păstrare. Deci mai trăind după aceasta câțiva ani și căzând într-o oarecare boală, aproape de darea sufletului fiind, a poruncit fiilor săi ca, atunci când îl vor îngropa, să-i pună în mâini dovada scrisă de episcop și apoi să-l acopere cu piatra de deasupra mormântului. Deci luând fiii săi dovada, au făcut precum li s-a poruncit, și după a treia zi de la îngroparea lui s-a arătat Evagrie episcopului Sinesie, zicându-i: "Vino, Prea Sfinte Episcope, la mormântul meu, și primește-ți dovada scrisă de mâna ta, căci eu mi-am primit datoria de la Hristos, după făgăduința ta, și nu mai am cu tine nici o socoteală; iar spre a ta deplină încredințare, cu însăși mâna mea am iscălit de primire pe dovada ce mi-ai dat", căci nu știa episcopul că împreună cu Evagrie fusese îngropată și dovada dată de el. Făcându-se ziuă, a chemat episcopul pe fiii lui Evagrie și i-a întrebat dacă au îngropat și altceva împreună cu tatăl lor, iar ei îi spuneau că nici altceva decât hainele cu care era îngropat. Zisu-le-a episcopul: "N-ați îngropat împreună cu el și o oarecare hârtie?" Atunci ei, aducându-și aminte, i-au zis așa: "Stăpâne, când era el aproape de sfârșit, ne-a dat nouă o hârtie, zicându-ne: "După ce mă veți îngropa, să nu mă acoperiți cu piatra de deasupra mormântului, până ce nu-mi veți pune în mâini această hârtie fără să știe cineva despre aceasta". Atunci episcopul degrabă împreună cu fiii lui Evagrie și cu tot clerul bisericesc, aflându-se împreună cu ei și unii bărbați iubitori de Dumnezeu, au mers la mormântul lui Evagrie și deschizând, au văzut pe Evagrie zăcând cu bună întocmire și după rânduială, neavând nimic neplăcut.
Iar hârtia se afla în mâinile sale, pe care și luând-o episcopul, a citit în auzul tuturor aceste cuvinte: "Eu, Evagrie filozoful, scriu ție preacuviosului episcop:
Bucură-te întru Domnul. Am primit datoria, și mi s-a plătit cu desăvârșire, și despre aceasta nu am nici o socoteală cu tine. Și mulțumesc lui Dumnezeu și cuvioșiei tale, că am câștigat însutita comoară în ceruri și viața veșnică precum mi-ai făgăduit mie". După ce au văzut toți scrisoarea proaspătă și au cunoscut că este scrisă de mâna mortului, mai ales că au adeverit aceasta fiii aceluia, că, atunci când au îngropat scrisoarea aceea împreună cu tatăl lor, avea scrise numai cele de mâna episcopului, s-au spăimântat toți, și cu mare glas întru multe ceasuri strigau: "Doamne miluiește". Povestea și cel ce le-a spus acestea ca și scrisoarea aceasta se păstrează până acum, acolo, unde se păstrează odoarele sfintei episcopii a Cirenei, spre deplina încredințare a multora, arătând adică datoria, cu scriere veche de mâna episcopului, iar scrisoarea cea după moartea lui Evagrie, este proaspătă și de mâna sa scrisă.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Ioana mironosița, care cu pace s-a săvârșit.
Sfânta Ioana Mironosița, soția lui Chusa, administratorul proprietății Regelui Irod, a fost una din femeile care L-au urmat și însoțit pe Iisus Hristos în perioada misiunii sale pe pământ. Ea este amintită de Sf. Ap. Luca în capitolele 8:3 și 24:10. Împreună cu celelalte mironosițe, Ioana s-a dus la mormântul Mântuitorului ca să ungă trupul sfânt cu mir după moartea Sa pe Cruce, auzind de la îngeri despre minunea învierii lui Hristos. Conform tradiției, ea a fost cea care a recuperat capul Sf. Ioan Botezătorul, după ce Irod a dat ordin să-i fie tăiat și aruncat (24 februarie).
Sf. Ioana mai este prăznuită și în Duminica Mironosițelor.
Tot în această zi pomenirea Cuviosului Luca pustnicul, care în pace s-a săvârșit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Marchie și Marchia, care de sabie s-au săvârșit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Pierie preotul Antiohiei, care prin foc s-a săvârșit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.