Sinaxar 9 Septembrie

În această lună, în ziua a noua, pomenirea Sfinților drepților Părinți Ioachim și Ana.

Prăznuim în această zi pe sfinții Ioachim și Ana, ca unii prin intermediul cărora noi toți am aflat Mântuirea, pentru nașterea Preasfintei Stăpânei Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoarea.

Sfântul Ioachim, fiul lui Barpatir, era din neamul regelui David, căruia Dumnezeu i-a rânduit ca Mântuitorul să se nască din urmașii lui.

Sfânta Ana era fiica lui Matan. Din partea tatălui ei, era din tribul lui Levi, iar dinspre mama sa, era din tribul lui Iuda.

Prin post și rugăciune, dar mai ales prin rânduiala lui Dumnezeu, ei au avut un copil la bătrânețe, pe Fecioara Maria, Prea Sfânta Născătoarea de Dumnezeu.

Sfântul Ioachim a murit la ani după ce au avut copila, în vârsta de 80 de ani, după aducerea și intrarea fiicei lui în Templul de la Ierusalim. Sfânta Ana a murit în vârstă de 70 de ani, la doi ani după sfântul Ioachim, ani pe care i-a petrecut în Templu cu fiica ei.

Sfinții Ioachim și Ana sunt adesea invocați în rugăciuni de cuplurile care nu reușesc să aibă copii.

Iar la 25 iulie prăznuim Adormirea sfintei Ana, mama Maicii Domnului.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Severian, care s-a săvârșit legându-i-se de picioare bolovani de piatră și apoi spânzurat pe zid.

Sfântul Severian (+ 320) a mucenicit pentru Hristos în cetatea Sevastia (Sebastia) din Armenia în zilele guvernatorului Licius, în anii când creștinii erau persecutați de împăratul Licinius.

A fost descoperit crestin, pentru că îndemnase și pe cei patruzeci de mucenici de la Lacul Sebastiei (prăznuiți la 9 martie) spre nevoința muceniciei.

Drept aceea, câteva luni mai târziu (în luna septembrie a aceluiași an 320) păgânii l-au adus și pe el în fața judecătorului pentru a vina de a fi mărturisit credința creștină. L-au supus la multe chinuri, iar mai apoi l-au agățat pe zidul cetății Sebastiei, și îngreunându-i picioarele și grumazul cu bolovani mari de piatră, și-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teofan mărturisitorul, care a sihăstrit mai înainte de Dioclețian.

Acest sfânt era din părinți elini; și apropiindu-se către Hristos, fiind încă prunc, a văzut un copil pătimind foarte rău de frig, și l-a îmbrăcat cu hainele sale. Întrebându-l tatăl său: "Unde-ți sunt hainele, fiul meu?" A răspuns: "Pe Hristos L-am îmbrăcat". Iar tatăl său zise: "Cine este Hristos? De vreme ce noi cinstim pe Ermes și pe Apolon". Atunci copilul, lepădându-se de tatăl său, l-a luat îngerul Domnului, și l-a suit în muntele ce se cheama Diavinon, și l-a dat în seama unui părinte sihastru, care petrecea viața călugărească de șaptezeci și cinci de ani. Și luându-l acel părinte l-a învățat Sfânta Carte și viața călugărească; și erau hrăniți amândoi de un înger. După cinci ani, răposând starețul, copilul a sihăstrit în acea peșteră cincizeci și opt de ani.

După aceea, fiind povățuit de dumnezeiescul înger, a ieșit din peșteră, și încălecând pe un leu, a umblat șaizeci de stadii, și a predicat pretutindeni credința în Hristos. Dar fiind prins, împărații Caros, Carin și Numerian au pus și i-au dat o sută de palme. După aceea, supunându-l la felurite chinuri, și văzând că prin minunile ce facea el, venea către Hristos multa multime și se boteza de dânsul, s-au rușinat, și l-au lăsat să petreacă în sihăstria sa. Și suindu-se iarăși la peștera în care locuise mai înainte, și petrecând acolo și alti șaptesprezece ani în sihăstrie, până s-au făcut toți anii sihăstriei lui șaptezeci și cinci, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Hariton, care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Părinților celor ce s-au adunat în Efes la Sfântul și a toată lumea al treilea Sinod, în zilele împăratului Teodosie cel Mic, și au caterisit pe necredinciosul Nestorie, episcop de Constantinopol.

Acest Sfânt și a toată lumea Sinod s-a adunat pe vremea împăratului Teodosie cel mic, la anii de la Hristos 431, împotriva lui Nestorie patriarhul Constantinopolului, care despărțea în două pe unul Hristos, căci îl zicea că Hristos nu reunește în El însusi în mod desarvârșit firea umană și firea dumnezeiască, și îl vedea deci pe Hristos a fi un simplu om divinizat, și nu Dumnezeu întrupat. Astfel, după învățătura acestui Nestorie, Preasfânta Maria, Mama lui Iisus, nu poate fi numită Născătoare de Dumnezeu (Theotokos).

Mai ales datorită harului apostolic și scrierilor inspirate de Duhul Sfânt ale sfântului Chiril de Alexandria (prăznuit la 9 iunie), Sfinții Părinți în număr de două sute, reuniți în anul 431 la Niceea într-un Sinod a toată lumea (ecumenic) sub conducerea sfântului Chiril, au zdrobit erezia lui Nestorie și au confirmat credința primelor două Sinoade Ecumenice, proclamând clar că Domnul Iisus Hristos a asumat firea omenească în intregime, ca să ne deschidă nouă posibilitatea unei adevarate uniri cu firea Sa divina (îndumnezeirea).

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.