Sinaxar 7 Octombrie

În aceasta luna, īn ziua a saptea, pomenirea Sfintilor Mari Mucenici Serghie si Vah.

Acestia au trait la Roma pe vremea īmparatiei lui Maximian (catre anul 296). Serghie era primicer din scoala centiliilor, iar Vah era secundicer din aceeasi scoala. Deci, īnvatāndu-se si urmānd din īnceput credintei crestinilor, si dumnezeiestilor Scripturi, si fiind pārāti la īmparatul, īi silira sa faca īmpreuna cu dānsul jertfa de idoli; si ei neprimind nicidecum aceasta, i-au descins de brāie si le-au luat portul cel de podoaba, ce purtau īmprejurul grumajilor, si i-au īmbracat cu port femeiesc, si i-au dus īn mijlocul tārgului, ca sa-i ocarasca, īncarcati de lanturi. Apoi au fost trimisi la guvernatorul Antioh - un dregator cu deosebire crud - īn cetatea Barbalison pe Eufrat. Aci apropiindu-se, din aratare īngereasca s-au umplut de īndrazneala si de putere dumnezeiasca, si īntāi Vah fiind batut cu vine de bou crude multa vreme, si-a dat duhul īn aceste chinuri. Iar lui Serghie facāndu-i-se strānsori īn multe chipuri, si bagāndu-i īn picioare īncaltaminte de fier, si silindu-l sa alerge departe, dupa aceea bagāndu-l īn temnita, si iarasi pironindu-se cu aceleasi rani de īncaltaminte, i s-a taiat capul.

Tot īn aceasta zi, Sfintii Mucenici Iulian Prezbiterul si Chesarie Diaconul.

Īmparatind Claudiu la Roma, si omorānd pe maica-sa pentru credinta īn Hristos, nu i se mai facea mila de crestini; atunci fericitul Chesarie venind din Africa la un sat ce se cheama Tarachini si vazānd spurcatele Jertfe, le-a scuipat si le-a calcat cu picioarele. Atunci l-au prins si l-au bagat īn temnita, zacānd trei zile nemāncat, apoi l-au dat la proconsul. Si legāndu-i māinile dindarat, l-au tārāt slujitorii īnaintea carului dregatorului, pāna la capistea lui Apolon. Si daca au venit acolo, facānd sfāntul ruga, īndata a cazut capistea din temelie, fiind īnauntru preotul cel mare al idolilor si alti multi; lucru pe care vazāndu-l Leontie Ipatul a cazut la sfāntul, si crezānd īn Hristos, s-a botezat īnaintea tuturor. Atunci venind preotul Iulian l-a cuminecat cu Sfintele Taine, si consulul īndata si-a dat sufletul īn māna lui Dumnezeu, precum poftise prin rugaciunea sfāntului. Deci vazānd Loxorie capetenia ceea ce se facuse a prins pe preotul Iulian si pe Chesarie diaconul, si a poruncit sa-i bage īn saci si sa-i arunce īn mare; iar sfintii i-au zis:

"Noi, o Loxorie, vom fi aruncati īn mare, iar tu muscat fiind de un sarpe rau, īti vei lepada sufletul cu rea moarte"; ceea ce s-a si facut; ca peste doua zile, umblānd el pe lānga mare, s-a īncolacit peste dānsul un sarpe foarte mare si batāndu-i toate madularele, atāt īl facu de nu putea sa rasufle, si era mai mort, fiind o priveliste mare de jale celor ce-l vedeau zacānd umflat. Iar trupurile sfintilor iesind din mare de Domnul īndrumate, trimisi fiind prin vedenie oarecare Eusebiu preot si Felix de le-au primit, si trecānd pe unde zacea acel nenorocit, pe care si vazāndu-i striga si se vaita ticalosindu-se pe sine, si dupa putin si-a lepadat sufletul; iar feciorul botezatului Leontie consulului celui mai sus numit, dupa ce au īngropat moastele sfintilor lānga cetate, au taiat si capetele lor, si le-au dat pe rāu. Atunci Cuart preotul din cetatea Capua, fiind povatuit de dumnezeiesc īnger, a mers de a luat moastele acestora, adica ale lui Eusebiu si ale lui Felix, si le-a pus īn loc cucernic, īntru marirea Tatalui si a Fiului si a Sfāntului Duh.

Tot īn aceasta zi, Sfāntul Leontie Consulul, crezānd īn Hristos si rugāndu-se cu pace s-a savārsit.

Tot īn aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Eusebiu prezbiterul si Felix.

Tot īn aceasta zi, Cuviosii nouazeci si noua de parinti, care īn insula Creta s-au nevoit, cu pace s-au savārsit.

Tot īn aceasta zi, Sfāntul Mucenic Polihronie.

Acesta a fost nascut īn provincia ce se cheama Gamfanita, iar tatal acestuia Vardenie era plugar. Si si-a īnvatat copilul carte, si i-a poruncit sa urmeze dupa ceilalti copii. Si fiindu-le apa departe, prin ruga copilul a izvorāt fāntāna īn curtea tatalui sau cu apa foarte buna; pentru ca avea copilul multa īntelepciune si īnfrānare. Deci ajungānd īn vārsta, se lua cu cei ce lucrau la vii si merse la Constantinopol. Si lucrānd si el cu ceilalti lucratori la vie, gusta hrana si bea apa a doua zi, sau a treia zi. Iar stapānul viei mirāndu-se de lucratorul lui Dumnezeu si respectānd virtutea lui, i-a dat o suma de aur si l-a trimis zicāndu-i: "Du-te la casa ta si te roaga lui Dumnezeu pentru mine", oprindu-i si sapa de dragul credintei, care a facut multe minuni; iar el cu aurul ce avea la māna lui, a facut o biserica; si aflāndu-se la Sinodul ce s-a tinut la Niceea, fiind citet s-a īnvrednicit si de diacon si de preot. Dupa aceea murind marele Constantin, īndata erezia lui Arie īncepu a prinde pe multi; atunci sfāntul acesta tinānd tare credinta cea dreapta, se silea totdeauna a o creste si a o īntari. Pentru aceea ereticii se topeau de zavistie, si aflānd pe sfāntul stānd la altar, au sarit fara veste si l-au junghiat si l-au taiat cu sabiile, amestecāndu-l cu tainicul si dumnezeiescul sānge, si astfel l-au trimis fara voia lor jertfa sfānta lui Dumnezeu.

Cu ale lor sfinte rugćciuni, Doamne, miluieŗte-ne ŗi ne māntuieŗte pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.