Sinaxar 27 Octombrie

În aceasta luna, īn ziua a douazeci si saptea, pomenirea Sfāntului Marelui Mucenic Nestor.

Acesta fiind tānar si foarte frumos, era cunoscut Marelui Mucenic Dimitrie; si alergānd la locul unde se afla Sfāntul Dimitrie īn paza, a cazut la picioarele lui si a zis: "Robul lui Dumnezeu, vreau sa ma lupt cu Lie; roaga-te pentru mine, chemānd numele lui Hristos". Iar sfāntul īnsemnāndu-l cu semnul cinstitei Cruci, i-a zis: "Si pe Lie vei birui si pentru Hristos vei marturisi". Deci mergānd la locul de lupta, privindu-l Maximian, a zis: "Dumnezeul lui Dimitrie ajuta-mi" si apucāndu-se cu acel grozav ucigas Lie, si lovindu-l lovitura de moarte tocmai īn inima, l-a omorāt. Iar īmparatul s-a tulburat la suflet si īndata a poruncit de a omorāt pe Sfāntul Dimitrie cu sulitele, ca pe un pricinuitor al junghierii lui Lie; si pe Sfāntul Nestor a poruncit de l-au omorāt cu sabia lui.

Tot īn aceasta zi, Sfintele Mucenite Capitolina si Erotiida.

Acestea au fost pe vremea īmparatului Diocletian si a lui Zilichinhie, guvernatorul Capadociei. Capitolina de neam mare fiind si bogata, īmpartindu-si toata averea la saraci si iertāndu-si robii sai cu cinste, lua īndraznire si merse īnaintea guvernatorului de s-a martu-risit ca este crestina. Si bagānd-o īn temnita, a doua zi au scos-o si i-au taiat capul; iar Erotiida, care era roaba sfintei, de vreme ce si cu pietre a zvārlit īn eparh de l-a lovit, a fost batuta cu toiege; si cu harul lui Hristos facāndu-se sanatoasa, i-au taiat si ei capul.

Tot īn aceasta zi, cel dintre sfinti Parintele nostru Chiriac, patriarhul Constantinopolului.

Tot īn aceasta zi, pomenirea Sfintei Procla, sotia lui Pilat.

Povestire pentru ivireni (georgieni), cum au venit la cunostinta dumnezeiasca, printr-o femeie roaba.

Īn zilele celui īntre sfinti Constantin marele īmparat, oarecare femeie a fost adusa roaba la iviri, care era īnvatata din copilarie desavārsit cu viata sihastreasca si ajungānd la robie, asemenea se ostenea. Ivirii fiind lipsiti de tot de mestesugul doctoricesc, au obicei de merg unii la altii, de se īntreaba de leacul bolii ce li se īntāmpla. Deci a mers alta femeie la acea vrednica minunata femeie, avānd un copil, care se īngreuia si se chinuia de o boala cumplita, sa o īntrebe ce sa faca? Iar roaba aceea luānd pruncul l-a pus īn patul sau si s-a rugat lui Dumnezeu, ca sa-l izbaveasca din boala. Si a auzit-o Cel ce cunoaste ascunsurile inimilor si fara de zabava a dat sanatate copilului. De care lucru a fost vestita acea minunata femeie īncāt a ajuns si la urechile īmparatesei ivirilor, care īndata a trimis sa o aduca pentru ca si īmparateasa avea o boala grea. Iar femeia smerindu-se nu vrea sa mearga, socotindu-se pe sine nevrednica a merge la īmparateasa.

Nebagānd nicidecum seama de marirea ei, īmparateasa s-a pogorāt si a mers ea la acea roaba. Si aceasta facānd loc īmparatesei sa sada pe patul ei cel sarac, unde pusese si copilul, a adus rugaciunea īn loc de iarba pentru leacul bolii; si izbavindu-se īmparateasa de boala, voia sa-i dea aur si argint si haine si alte daruri īmparatesti, ca rasplatire pentru ca asa curānd cu tot harul a izbavit-o de boala. Iar acea femeie minunata a zis ca nu-i trebuie nici unele de acelea, ci socotea plata mare a fi cu-nostinta bunei credinte. Ci a cerut ca sa zideasca o biserica lui Dumnezeu Celui ce o iz-ba-vise de acea boala si o māntuise. Auzind īmparateasa cuvintele acestea a mers la īmparatie si a facut pe īmparat de se minuna de acea minunata tamaduire, povestindu-i si īn ce chip, si adeverea ca Dumnezeul roabei, Acela este Dumnezeul cel adevarat. Si cum ca se cade, cāt mai curānd sa zideasca o biserica si sa īntoarca pe tot poporul spre īnchinarea Aceluia.

Īmparatul de acel lucru minunat s-a mirat, dar de zidit biserica nu vrea. Si peste putina vreme iesind īmparatul la vānat, ceilalti toti faceau vānarea fara de nici o sminteala, iar īmparatul singur ramasese, ca-l lovise nevederea si mirāndu-se de ceea ce i se īntāmplase īsi aduse aminte de neascultare si chemānd īntr-ajutor pe Dumnezeul roabei, se izbavi īndata de īntunecare si mergānd la acea minunata roaba, a rugat-o sa-i arate chipul zidirii si ea īnsemna si īnchipuia, iar mesterii zideau.

Daca s-a ispravit biserica si a fost acoperita si ramasese lucrul numai despre preoti, a aflat prilej si pentru lucrul acesta minunata femeie. Si a īnduplecat pe īmparatul ivirilor sa trimita solie la īmparatul romanilor sa-l roage sa trimita dascali de dreapta credinta si a facut dupa pofta ei si trimise. Iar īmparatul Constantin primind solia prieteneste si cu cinste a multumit lui Dumnezeu si a trimis pe un oarecare om de cinste, īmpodobit fiind cu credinta si cu īntelepciune si cu buna viata si vrednic arhiereu a propovaduit dumnezeiasca cunostinta la neamul acela cu multe daruri, care mergānd si tragānd pe toti cu minuni si cu īnvataturi spre adevarata credinta crestineasca si botezāndu-i si zidindu-le multe biserici si sfintind preoti si īntorcānd toata tara ivrilor spre dumnezeiasca cunostinta, s-a mutat catre Domnul. Īntr-acest chip au cunoscut ivirii pe Dumnezeu.

Tot īn aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Dimitrie cel nou de la Basarabi.

Acest cuvios Parinte, a fost pe vremea evlaviosilor īmparati bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului; si īntāi a fost pazitor de vite la numitul sat, apoi vazānd ca toate ale lumii sunt trecatoare, a iesit din satul acela si s-a dus īntr-o pestera ce era aproape de Basarabi si s-a facut calugar la o mānastire ce era īnauntrul pesterii. Si cine poate spune luptele ce a suferit? Postul, rugaciunea si privegherile ce facea! īncāt si de harul facerii de minuni s-a īnvrednicit; īnca si vremea iesirii sufletului sau din trup a cunoscut-o, pentru care intrānd īn mijlocul a doua pietre, asa si-a dat prealuminatul sau suflet īn māna lui Dumnezeu.

Trecānd multa vreme, a venit acea apa a Lomului mare de surpa lemnele si pietrele de primprejur. Atunci au cazut īn apa si cele doua pietre ce erau īn cuprinsul pesterii, dimpreuna cu moastele sfāntului; si mult timp au fost acolo. Deci vrānd Dumnezeu sa-l descopere, s-a aratat īngerul Domnului īn vis la o copila, a unui credincios, ce patimea de duh necurat, zicāndu-i: "De ma vor scoate parintii tai din apa, eu te voi tamadui"; si daca s-a sculat copila dimineata, a spus visul ce a vazut la parintii ei si asa adunāndu-se preoti si oameni multi, s-au dus la locul acela, unde de multe ori se arata lumina si cei ce vedeau socoteau a fi comoara si au gasit pe sfāntul, precum a zis īngerul, īntreg si luminat ca soarele si luāndu-l l-au dus īn sat si mergānd vestea īn toate partile de aflarea sfāntului, a ajuns si la urechile domnitorului de la Bucuresti, care īndata a si trimis preoti si boieri, sa aduca pe sfāntul la biserica Curtii domnesti.

Mergānd trimisii aceia la Basarabi, au luat pe sfāntul si au purces sa mearga la Bucuresti, si sosind pāna aproape de Rusi, unde este o fāntāna, n-a vrut sa mearga mai īnainte. Deci vazānd preotii si boierii acea minune si nestiind ce sa faca, s-au socotit cu sfat de obste de au īnjugat doi junci tineri neīnvatati, ca sa vada unde este voia sfāntului sa mearga si asa o, minune! S-a īntors īndata sfāntul la Basa-rabi īn mijlocul satului si acolo a stat. Iar preotii si boierii īntorcāndu-se la Bucuresti, au spus toate cele ce au vazut. Deci domnitorul a trimis boieri cu cheltuiala de au facut o biserica īn numele Cuviosului Dimitrie la Basarabi, unde a si fost asezat sfāntul. Si multe minuni a lucrat acolo la cei ce cu credinta au nazuit; si macar ca fiind satul mic si simplu si lipsit de oameni de stiinta, nu s-au īnsemnat toate cāte minuni s-au īntāmplat, dar cāte s-au scris de cei ce au vazut minunile sfāntului, prin cucernici crestini le īnsemnam:

Doua femei oarecare surori, Aspra si Ecaterina, de la satul ce se numeste Cernavoda, au facut o biserica prea frumoasa, punāndu-i hramul Adormirea Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si au gāndit īntru sine, doara ar putea sa ia vreo particica din moastele Sfāntului Dimitrie si sa o aduca īn biserica lor; ca de a le lua cu totul, socoteau ele ca nu va vrea sfāntul, precum a si fost. Deci venind prea cu smerenie si cu evlavie si īnchināndu-se la sfāntul, īn taina au luat o mica particica din moastele lui si vrānd sa se duca, sezānd īn carutele lor, nicidecum n-au putut a se misca caii din locul acela, macar de-i si batea foarte vizitii. Iar ele cunoscānd pricina si din carute pogorāndu-se, cu lacrimi au alergat si au cazut la sfāntul si punānd particica la locul ei, s-au rugat sa le ierte greseala, si asa s-au dus cu pace la satul lor. Altadata a venit preasfintitul mitropolitul Tārnovului, anume Nichifor, cu sinodia lui, ca sa se īnchine sfintelor moaste ale Sf. Dimitrie. Si īnchināndu-se mai īntāi mitropolitul si sarutānd sfintele moaste si departāndu-se a sezut pe un scaun; apoi pe rānd mergānd si ceilalti ai sinodiei lui toti si sarutānd sfintele moaste un oarecare monah anume Lavrentie, īn vremea sarutarii, ispitindu-se sa rupa cu gura o mica particica din sfintele moaste ale Sfāntului, a ramas cu gura cascata si toti cautānd la dānsul si vazāndu-l cu gura cascata, nu se pricepeau ce a patimit. Iar mitropolitul i-a poruncit sa se dea īnlaturi ca sa se īnchine si ceilalti. Iar el mut si fara de glas fiind deabea s-a departat putin de la sicriul sfāntului. Iar dupa ce au iesit toti a cazut cu lacrimi rugāndu-se sfāntului si cerāndu-si iertare si asa i s-a dezlegat limba si a grait ca mai īnainte. Dupa aceea a mers cu mitropolitul la gazda si i-a spus toate cele ce a patimit. Iar el i-a zis: "O, omule, cum n-ai socotit ca de ar fi fost sa se īmparta moastele la toti cāti vin spre īnchinarea lor, pāna acum n-ar fi ramas nimic. Ci de acum caieste-te, ca ai gresit lui Dumnezeu si sfāntului.

Un iubitor de Dumnezeu episcop al Preslaviei, anume Ioanichie, cazānd īntr-o boala foarte grea, īncāt de patru insi era purtat si neputānd sa se vindece l-au adus la biserica Sfāntului Dimitrie si l-au pus cu asternutul lui īnauntru īn biserica si slujindu-se Sfānta Liturghie, dupa trei ceasuri s-a sculat sanatos si umbla pe picioarele sale, laudānd pe sfāntul si multumindu-i. Acestea si alte minuni a facut Sfāntul Dimitrie, care nu s-au scris dupa cum s-a zis, pentru nestiinta locuitorilor.

Iar īn anii 1769 si 1774 fiind razboi īntre īmparatia Rusiei si īntre Poarta Otomana si cuprinzānd muscalii amāndoua tarile acestea si trecānd generalul Petru Salticov Dunarea, si dānd razboi Rusciucului, a calcat si cāteva sate de peste Dunare, orasul Cernavoda si altele; īntre care a calcat si satul Basarabi, unde se aflau moastele sfāntului pe care luāndu-le mai susnumitul general, vrea sa le trimita īn Rusia. Iar un evlavios crestin anume Hagi Dimitrie, īntāmplāndu-se īntr-acea vreme lānga general, a cazut la dānsul cu rugaminte, ca sa nu īnstraineze sfintele moaste, ci sa le daruiasca tarii ca rasplata pentru prazile si jafurile care au patimit din pricina razboiului si sa o māngāie cu acest dar al sfintelor moaste; si plecāndu-se generalul, le-a daruit tarii. Pe care primindu-le cu mare cinste si evlavie tot poporul, le-au asezat īn biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, īn zilele preasfintitului mitropolit al tarii Chir Grigorie. Si īndata a simtit tot poporul ocrotirea si patimirea sfāntului; ca nu numai razboiul dintre muscali si dintre turci l-a īncetat, ci si boala ciumei cea īnfricosatoare a contenit-o. Si mult ajutor si mare folos cāstiga, toti cei ce cu credinta nazuiesc catre sfāntul, pentru ale carui rugaciuni Dumnezeule miluieste-ne si ne māntuieste pe noi pe toti, acum si pururea si īn vecii vecilor, Amin

Cu ale lor sfinte rugćciuni, Doamne, miluieŗte-ne ŗi ne māntuieŗte pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.