Sinaxar 4 Noiembrie

Īn aceasta luna, ziua a patra, pomenirea Cuviosului parintelui nostru Ioanichie cel mare de la Muntele Olimp.

Acest fericit s-a nascut la douazeci si patru de ani ai tiraniei lui Leon Isaurul, luptatorul īmpotriva icoanelor, si s-a nascut īn provincia Bitinienilor din tata care se numea Miritrichie si din maica ce se chema Anastasia. Ajungānd la masura vārstei, adica la patruzeci si trei de ani ai vārstei sale, si mergānd cu īmparatul la oaste īmpotriva bulgarilor, a facut vitejie mare si a taiat pe multi din bulgari, pazind pe cei de un neam cu dānsul, ce stau īnaintea īmparatului. Deci lasānd cinstea si marirea pe care īmparatul voia sa ia-o dea, s-a dus la muntele Olimpului. Auzind un glas dumnezeiesc, a mers si mai la īnaltimea muntelui, si acolo a gasit doi monahi ce se pustnicisera patruzeci de ani, pe care nu-i vazuse nimeni niciodata; erau īmbracati cu rase de par si se hraneau cu buruieni salbatice; si a auzit de la ei de toate cele ce avea el īn cuget. Luānd de la dānsii binecuvāntare si ducāndu-se de acolo, a ajuns la muntele Trihalicului, dupa aceea la Mānastirea Avgarilor, apoi la muntii Cunduriei. Si īnvatānd treizeci de psalmi, īi cānta īmpreuna cu acest tropar: "Nadejdea mea este Dumnezeu, scaparea mea este Hristos, acoperamāntul meu, Duhul Sfānt". Acest fericit umblānd prin multe locuri si facānd multe minuni, si cele viitoare aratānd, s-a dus la Mānastirea lui Antidie, unde a raposat īntru Domnul la adānci batrāneti, caci era de nouazeci si patru de ani.

Tot īn aceasta zi, pomenirea Sfintilor sfintitilor Mucenici Nicandru episcopul Mirelor si Ermeu preotul, care au fost hirotoniti de Sfāntul Apostol Tit.

Acesti sfinti, dezlipind pe multi de idoli si apropiindu-i de Hristos, au fost pārāti la Libaniu, comitele cetatii, care i-a chinuit īn felurite chipuri. Si īnca fiind īn viata, i-a bagat īntr-o groapa si i-a acoperit cu pamānt. Si asa cu acea cumplita si nesuferita sila, si-au dat sfintele lor suflete lui Dumnezeu.

Tot īn aceasta zi, pomenirea Sfāntului Mucenic Porfirie, cel dintre mimi (actori).

Acesta era pe vremea īmparatiei lui Aurelian, din cetatea Efesului si fusese crescut īn teatru īmpreuna cu actorii, care īnsoteau pe comitele Alexandriei, cu care īmpreuna a mers si la Cezareea. Si odata īnchipuind Sfāntul Botez crestinesc, s-a botezat de un alt actor mincinos, īnfatisāndu-se acela ca episcop, pentru ca amāndoi luau īn rās si-si bateau joc de tainele noastre. Iar dupa ce s-a botezat, Porfirie s-a īmbracat si cu haina alba, dupa obiceiul celor ce se boteaza. Si, o minune!, a primit desavārsit legea crestineasca cu harul lui Hristos. Caci dupa ce s-a botezat, s-au aratat īnaintea lui īngerii, care l-au īnvatat sa se īnchine spre rasarit si sa īnsemneze pe frunte si peste tot trupul lui cinstita Cruce. Pentru aceasta, īn urma acestei minuni, multi au crezut īn Hristos. Si prin nor fiind botezati, au venit la Biserica. Acel comite a poruncit Sfāntului Porfirie sa lepede credinta crestineasca, dar el n-a voit si pentru aceasta i-a taiat capul. Si asa a luat fericitul cununa muceniciei.

Tot īn aceasta zi, pomenirea plāngerii proorocului Ieremia pentru Ierusalim si pentru robirea lui si pentru uimirea lui Abimeleh.

Acest prooroc mare, Ieremia, era din satul Anatot. A proorocit multe pentru Ierusalim si Babilon, de asemenea si pentru iconomia īntruparii Fiului lui Dumnezeu. Īn aceasta se vede toata puterea si stapānirea proorociei. Pe acest prooroc tare l-a batut odata Pashor fiul lui Emir, purtatorul de grija al casei Domnului. Si īn groapa l-a bagat, pentru ca se tānguia si era māhnit din pricina robiei ce avea sa patimeasca Ierusalimul. Dar fiindca pronia lui Dumnezeu a scapat pe prooroc din groapa, acesta a proorocit si a spus lui Pashor: "Numele tau se va face nemernic si strain din pamāntul acesta al Ierusalimului. Si totodata te va mustra nemernicia ta. Caci blestemat este omul acela care face lucrul Domnului cu lenevire" (Ier. 48, 10).

Iar īn zilele regelui Ioachim, Ieremia plāngea Ierusalimul, dar proorocii cei mincinosi īndemnau pe preoti sa-l ucida pe el. Īnsa fiul lui Safan Hirachicam, fiind īmpreuna cu Ieremia, īi īmpiedica de la aceasta. Atunci a zis Domnul catre Ieremia: "Fa tie legaturi de lemne si pune-le īn gātul tau. Si te voi trimite pe tine la regele Moabului si al Idumeii si al Tirului si al Sidonului". Si facānd acestea proorocul, le-au pus pe ele īn gātul sau. Atunci Anania fiul lui Azor, prooroc mincinos, s-a sculat si, luānd legaturile de la gātul Ieremiei, le-a zdrobit īnaintea poporului, zicānd: "Asa a zis Domnul catre mine: voi zdrobi jugul regelui Babilonului de la gātul tuturor neamurilor". Atunci a zis Ieremia catre proorocul mincinos: "Viclene sunt buzele tale si inima ta izbucneste otrava, caci acestea zice adevarul si Dumnezeu. Ai zdrobit legaturile cele de lemn? īn locul acestora voi face legaturi de fier, zice Domnul Atottiitorul, si le voi pune īn gātul neamurilor. Iar tu Ananie, degrab īti vei lepada sufletul tau". Si o, minune! lucrul a urmat īndata dupa cuvāntul proorocesc, caci nu dupa multe luni a murit acela. Iar īn anul al optsprezecelea al domniei lui Sedechia regele Iudei, Ieremia se tānguia pentru Ierusalim. Deci pentru pricina aceasta a fost pus īn temnita, cānd haldeii si babilonienii erau aproape de Ierusalim. Nu stiu īnsa īn ce chip proorocul a iesit afara din temnita si s-a dus īn pamāntul lui Veniamin pentru neaparata trebuinta ce avea. Si acolo prinzāndu-l poporul haldeilor si batāndu-l, l-a aruncat īn temnita.

Si dupa ce a petrecut acolo īn destula vreme Ieremia, a trimis regele Sedechia, si īn taina acesta l-a scos pe el din temnita. Si apoi i-a zis lui: "Fiindca ai vazut bine de la mine, spune-mi ceea ce are sa se īntāmple īn vremea domniei mele". Atunci raspunzānd proorocul, i-a zis: "Nu sunt eu care īti vorbesc tie, rege, ci este Duhul lui Dumnezeu, care vorbeste prin mine, si cele ce am scris, am scris: Adica, cele ce am scris sunt adevarate si neschimbate". Drept aceea, iarasi a fost pus proorocul īn temnita si iarasi pārāsii lui suparau pe rege, zicānd ca Ieremia, si īn temnita aflāndu-se, raceste inimile ostasilor, pentru ca nu propovaduieste pace, ci razboi si tulburare. Pentru aceasta mai bine este sa fie omorāt unul pentru scaparea mai multora. Iar regele a zis catre dānsii: "Iata el īn māinile voastre se afla". Deci atunci a aruncat pe Ieremia īn lacul lui Melhie si īn īmputiciunea mortilor.

Fiind īnstiintat de aceasta Abimeleh, a zis catre rege: "Pentru ce ai facut rau, o rege, lui Ieremia?". Raspuns-a regele: "N-am facut aceasta cu voia mea, ci de frica poporului. Deci, ia īmpreuna cu tine treizeci de oameni puternici, si du-te de-l scoate pe el din lac". Si ducāndu-se Abimeleh, degrab l-a scos pe Ieremia nevatamat cu puterea lui Dumnezeu. Atunci regele luāndu-l lānga el i-a zis: "Nu ascunde de mine ceea ce voi sa te īntreb"; iar Ieremia i-a raspuns: "Pentru ce urasti adevarul, o rege? Eu nu sunt propovaduitor minciunii, desi vei pune de multe ori sa ma omoare". Iar regele s-a jurat, zicānd: "Viu este Dumnezeul parintilor mei: "Nu te voi omorī, pentru tot cuvāntul ce-mi vei spune, nici te voi da pe tine īn māinile barbatilor varsatori de sānge". Asadar Ieremia a zis regelui: "De vei pazi sfatul meu, o rege, si iesind vei primi pe babilonieni, sa stii ca vei scapa viata ta si cetatea aceasta a Ierusalimului nu se va pierde. Iar de le vei sta īmpotriva, sa stii ca nu vei scapa din māinile lor, ci si cetatea aceasta se va pierde de foc". Deci, fiindca regele a socotit bārfe cuvintele proorocului, pentru aceasta n-a scapat de razboi si de navalirea babilonienilor. Caci venind ei, au īnconjurat cetatea Ierusalimului si, oprind cele spre hrana ce veneau de afara īnauntru, au pricinuit īn cetate mare foamete.

Atunci regele, temāndu-se ca sa nu fie omorāt īnauntrul cetatii, a fugit noaptea īmpreuna cu oamenii sai, iar haldeii, gonindu-l din urma, l-au prins si au omorāt pe fiii lui īnaintea ochilor lui. Iar regelui Sedechia i-au scos ochii, si legat l-au pogorāt la Babilon, si l-au bagat īntr-o moara, avāndu-l pe el ca o jucarie. Si īn pedeapsa aceasta s-a aflat pāna la cele mai de pe urma zile ale vietii sale. Iar Nabuzardan, īntāiul bucatar al lui Nabucodonosor īmparatul, intrānd īn Ierusalim, l-a ars, si Templul lui Dumnezeu l-a facut cenusa, dupa cuvāntul lui Ieremia. Iar dupa saptezeci de ani, iarasi s-a dezlegat robia Ierusalimului, precum īnainte se va arata. Iar cum a stat luarea si robia Ierusalimului si care sunt cele vorbite de Domnul catre Ieremia, le spunem acum aici: Īn zilele acelea, a grait Domnul catre Ieremia zicānd: "Ieremie, iesi afara din cetate īmpreuna cu Baruh; caci vreau sa o pierd, pentru multimea pacatelor oamenilor ce locuiesc īntr-īnsa. Caci rugaciunile voastre sunt ca niste stālpi neclintiti īn mijlocul cetatii acesteia, si o īnconjoara ca un zid de diamant. Pentru aceasta iesi afara din ea, mai īnainte de a o īnconjura puterea si oastea haldeilor", Atunci a grait Ieremia catre Dumnezeu, zicānd: "Rogu-te, Doamne, iarta-mi mie robului Tau ca sa graiesc īnaintea Ta"; si a zis Domnul: "Graieste!". Atunci a zis Ieremia: "Doamne, cetatea aceasta o dai īn māinile haldeilor, ca sa se laude si sa zica ei ca au biruit-o; Domnul meu, de este vointa Ta sa se piarda cetatea aceasta, piarza-se de māinile Tale, iar nu de haldei". Si a zis Dumnezeu: "Tu scoala-te si iesi afara din ea, iar haldeii nu se vor lauda. Caci de nu le voi deschide Eu lor portile Ierusalimului, ei singuri nu pot intra īn el. Du-te si spune lui Baruh acestea ce-ti zic. Si la al saselea ceas din noapte veniti la zidurile cetatii si vedeti. Ca de nu voi deschide Eu haldeilor, singuri ei nu pot intra īn Ierusalim". Si dupa ce a zis acestea Domnul, s-a despartit de Ieremia. Iar Ieremia s-a dus la Baruh si i-a aratat lui aceasta. Si mergānd amāndoi īn Templu, si-au rupt hainele lor, si si-au pus cenusa peste capetele lor, si plāngeau pentru cetatea Ierusalimului. Iar la al saselea ceas din noapte venind ei la zidurile cetatii, au auzit glasuri de trāmbite. Caci īngerii din cer au venit tinānd faclii īn māinile lor, si au stat peste zidurile cetatii. Si vazāndu-i pe ei Ieremia si Baruh, au plāns si au zis: "Acum este adevarat cuvāntul pe care l-a grait Dumnezeu". Si au zis īngerilor: "Rugamu-va pe voi sa nu se strice cetatea, pāna vom grai lui Dumnezeu".

Atunci Ieremia a grait, zicānd: "Rogu-ma Tie, Doamne, porunceste sa graiesc īnaintea Ta". Si a zis Domnul: "Graieste"; si a zis Ieremia: "Iata ne-am īncredintat ca vrei sa dai Ierusalimul īn māinile vrajmasilor lui, si poporul Tau Israel va merge rob īn Babilon. Deci ce sa facem cu sfintele vase ale Templului Tau?". Si a zis Domnul: "Puneti-le pe ele īn pamānt, zicānd: Asculta pamāntule glasul lui Dumnezeu, Cel ce te-a zidit pe tine peste ape, si te-a pecetluit cu sapte peceti si cu sapte vremi. Si dupa acestea voi lua frumusetea ta. Pazeste sfintele vase ale slujirii, pāna ce se va aduna poporul cel iubit". Apoi a grait iarasi Ieremia, zicānd: "Rogu-te, Doamne, ce voi face lui Abimeleh etiopianul, ca multe faceri de bine a facut mie robului Tau? Caci acesta m-a scos din lacul īmputiciunii, īn care ma bagase; si nu voi sa vada pierzarea cetatii, ca sa nu se sperie si sa moara de frica, fiind fricos si mic la suflet. Si a zis Domnul catre Ieremia: "Trimite-l pe el la via lui Agrippa; si-l voi acoperi pe el sub umbra muntelui, pāna se va īntoarce poporul din robie". Atunci dar Ieremia a luat sfintele vase ale slujirii si, dupa porunca lui Dumnezeu, le-a bagat īntr-o piatra pecetluind-o cu inelul sau, īn numele lui Dumnezeu: "Adica Iehova, care dupa cei saptezeci de tālcuitori se īntelege Domnul". Si o, minune! Tiparul pecetii s-a facut atāt de adānc, ca si cānd ar fi fost sapat cu o unealta de fier. Iar piatra a acoperit-o un nor, pentru ca sa fie anevoie cunoscuta oamenilor. Se afla īnsa piatra aceasta īn pustiul, īn care mai īntāi Moise a facut Chivotul lui Dumnezeu. Iar dimineata a zis Ieremia lui Abimeleh: "Ia cosnita aceasta, fiule, si du-te la via lui Agrippa, pe drumul muntelui, si adu smochine ca sa manānce bolnavii poporului, ca spre tine este veselia lor, si peste capul tau sta slava lor". Si īndata a plecat acela la vie.

Si acesta ducāndu-se acolo si soarele apunānd ziua, iata puterea haldeilor venind, a īnconjurat cetatea Ierusalimului si a trāmbitat īngerul cel mare, zicānd: "Sa intre īn cetate toata puterea haldeilor, caci s-au deschis voua portile". Atunci Ieremia, luānd cheile Templului, a iesit afara din cetate si, aruncāndu-le īnaintea soarelui, a zis: "Ia acestea si le pazeste pāna la ziua īn care te va cerceta Domnul pentru ele; caci noi n-am fost vrednici sa le pazim". Iar Baruh, iesind afara din cetate, a ramas sezānd īntr-un mormānt. Si Abimeleh, luānd smochine pe arsura soarelui, s-a apropiat de un copac si a sezut la umbra lui sa se odihneasca putin si, plecāndu-si capul lānga cosnita, a dormit saptezeci de ani. Si aceasta s-a facut, dupa porunca lui Dumnezeu, pentru cuvāntul cel zis lui Ieremia, ca "Eu īl voi acoperi pe el".

Si dupa ce s-a sculat, a zis: "Dulce am dormit, īnsa putin, caci din pricina aceasta este īngreuiat capul meu ca nu s-a īndestulat de somn". Si descoperind smochinele, a aflat ca pica lapte din ele, ca si cānd cu putin mai īnainte le-ar fi cules, si a zis: "As vrea sa dorm īnca. Dar fiindca cu grabire m-a trimis Ieremia, de voi dormi, voi zabovi; si pentru aceasta el se va māhni; ca doara nu este osteneala si arsura toata ziua; sa ma duc mai curānd, si acolo voi dormi". Si luānd smochinele a venit la Ierusalim, si nu cunostea nici Ierusalimul, si nu afla nici casa sa, nici pe vreo rudenie sau prieten. Si a zis: "Bine este cuvāntat Domnul, uimire mi s-a facut mie astazi. Nu este cetatea aceasta Ierusalimul? S-a īnselat mintea mea, pentru ca nu m-am saturat de somn". Si a iesit afara din cetate; si luānd seama dupa semne, zicea: "Aceasta este cetatea, nu m-am īnselat". Si intrānd iarasi īn cetate, si cercetānd, n-a aflat pe cineva dintre rudenii sau din prietenii sai.

Si a zis: "Bine este cuvāntat Domnul, mare uimire mi s-a facut mie". Si iesind afara, a ramas māhnit, nestiind ce sa faca. Si punānd jos cosnita a zis: "Aicea am sa sed, pāna cānd Domnul īmi va ridica uimirea". Si sezānd el, iata din tarina sa venea un batrān, catre care a zis: "Tie zic, batrānule, care cetate este aceasta?". Iar batrānul i-a raspuns: "Ierusalimul, fiule". Si a zis Abimeleh: "Unde este Ieremia proorocul si preotul lui Dumnezeu si Baruh citetul si tot poporul cetatii? Caci nu i-am aflat pe ei". Si a raspuns batrānul: "Nu esti din cetatea aceasta, daca astazi ti-ai adus aminte de Ieremia si de popor, si īntrebi pentru el dupa atātia ani. Poporul este īn Babilon, fiule, acum de saptezeci de ani, fiindca a fost robit de īmparatul Nabucodonosor, si cum tu, tānar fiind si nenascut īnca atunci, īntrebi acum de cele ce niciodata nu le-ai vazut?". Si auzind acestea Abimeleh, a zis batrānului: "De nu ai fi fost batrān, si pentru ca nu este iertat omului lui Dumnezeu a ocarī pe mai-marele sau, as fi rās de tine si ti-as fi zis ca esti nebun, spunāndu-mi ca poporul a fost dus rob īn Babilon. Caci si jghiaburile cerului s-ar fi deschis si īngerii lui Dumnezeu ar fi venit sa-i ia pe ei cu putere si stapānire, īncāt nu ar fi putut ajunge asa degrab la Babilon. Caci putina vreme este de cānd m-a trimis parintele meu Ieremia la via lui Agrippa pentru putine smochine, ca sa dam celor bolnavi din popor; si ducāndu-ma sub un copac, din pricina arsurii soarelui am dormit putin; si socotind ca am zabovit si descoperind smochinele, am aflat ca pica lapte din ele precum le culesesem, si tu īmi spui ca a fost robit poporul la Babilon? Si ca sa cunosti si īnsuti ca eu nu mint, ia smochinele si vezi". Si vazānd batrānul smochinele, a zis: "O fiule, tu esti fiu de om drept si n-a voit Dumnezeu sa-ti arate tie pustiirea cetatii acesteia, ci a adus spre tine uimirea aceasta. Iata 70 de ani are poporul de cānd a fost robit īn Babilon, si ca sa afli ca acestea ce-ti graiesc sunt adevarate, cauta la tarini si vezi, ca nu s-a ivit īnca cresterea semanaturilor, vezi si smochinele ca nu le este īnca vremea, si cunoaste si īnsuti, si te īndupleca mie celui ce-ti vorbesc adevarul". Atuncea Abimeleh, ca din betie desteptāndu-se si deslusind cu de-amanuntul pamāntul si copacii de pe el, a zis: "Bine esti cuvāntat Dumnezeul cerului si al pamāntului, odihna sufletelor dreptilor". Dupa aceea a īntrebat pe batrān: "Care luna este aceasta?" Si i-a spus lui: "A douasprezecea, fiule" si luānd de la el batrānul smochine, s-a dus, binecuvāntāndu-l.

Tot īn aceasta zi, pomenirea Sfāntului si binecredinciosului īmparat Ioan Duca Vatatis, cel milostiv, care īn Magnesia cu pace s-a savārsit.

Cu ale lor sfinte rugćciuni, Doamne, miluieŗte-ne ŗi ne māntuieŗte pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.