Sinaxar 23 Decembrie
În aceastÄ lunÄ, în ziua a douÄzeci Ĺi treia, pomenirea sfinĹŁilor zece mucenici, care au suferit mucenicia în Creta.
AceĹti zece SfinĹŁi Mucenici au pÄtimit pe timpul lui Deciu împÄratul, cÄtre anul 250, în insula Creta. Nu erau toĹŁi dintr-un oraĹ, ci din mai multe pÄrĹŁi ale ĹŁÄrii. Din mitropolia Gortinei erau cinci: Teodul, Satornin, Evpor, Ghelasie Ĺi Evnichian; din Cnos, unul: Zotic; din Epinia Panormului, unul: Agatopus; din Chionia, unul: Vasilide Ĺi din Iraclia doi: Evarest Ĺi Pompie. AceĹtia au fost daĹŁi de necredincioĹi ighemonului insulei, care a poruncit cÄlÄului sÄ-i ducÄ la altarele idolilor ca sÄ jertfeascÄ; de nu vor voi sÄ fie supuĹi la tot felul de chinuri.
Vreme de treizeci de zile sfinĹŁii au fost chinuiĹŁi, batjocoriĹŁi Ĺi târâĹŁi pe jos prin gunoaie, de necredincioĹi. În urmÄ au fost duĹi înaintea judecÄtorului. Au fost din nou bÄtuĹŁi, loviĹŁi cu pietre, pÄlmuiĹŁi, scuipaĹŁi Ĺi târâĹŁi pe jos prin gunoaie, dar au rÄmas neînduplecaĹŁi Ĺi tari în credinĹŁa lui Hristos. DupÄ ce au fost chinuiĹŁi aĹa, li s-au tÄiat capetele.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea Cuviosului pÄrintelui nostru Pavel, arhiepiscopul Neocezareii, unul din cei 318 PÄrinĹŁi de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.
Cel între sfinĹŁi PÄrintele nostru Pavel era aĹa de vestit pentru virtuĹŁile sale, cÄ vestea de el a ajuns Ĺi la urechile lui Liciniu care împÄrÄĹŁea în Nicomidia. A trimis sÄ-l aducÄ la el. Când l-au adus pe sfânt înaintea scaunului de judecatÄ al împÄratului, tiranul a încercat mai întâi sÄ înspÄimânte pe sfânt cu ameninĹŁÄri, iar apoi cu chinuri. Când au început sÄ-l batÄ, toĹŁi au rÄmas uimiĹŁi de rÄbdarea cea mare a sfântului. Apoi un fierar a pus în palma sfântului o bucatÄ mare de fier înroĹitÄ în foc, iar peste ea i-a pus cealaltÄ palmÄ Ĺi le-a legat strâns pe amândouÄ. Le-a ĹŁinut aĹa pânÄ ce fierul s-a rÄcit. Din pricina asta vinele încheieturilor au rÄmas moarte Ĺi nemiĹcate. Apoi l-au surghiunit într-o cetÄĹŁuie de pe malul râului Eufrat Ĺi l-au închis acolo.
Când a venit marele împÄrat Constantin din Roma în Constantinopol, au fost chemaĹŁi toĹŁi din surghiun Ĺi sloboziĹŁi din închisori. Fiecare a venit la ale sale. Atunci a fost slobozit Ĺi Sfântul Pavel. Ĺi-a luat scaunul sÄu episcopal Ĺi a strÄlucit ca Ĺi mai înainte.
A fost unul din cei 318 SfinĹŁi PÄrinĹŁi, care s-au adunat la întâiul Sinod de la Niceea. ToĹŁi purtau pe trupurile lor rÄnile lui Hristos, Ĺi arÄtau aceste podoabe unul altuia. Unul îĹi arÄta mâna tÄiatÄ, altul urechile, altul nasul, altul ochiul, altul alt mÄdular tÄiat; îĹi arÄtau semnele lÄsate de loviturile cu vinele de bou sau cu ciomege, zdrobirile Ĺi arsurile de pe trupurile lor, pe care le-au îndurat în chinurile lor pentru Hristos. Tot aĹa Ĺi fericitul Pavel nu era lipsit de astfel de podoabe. Avea Ĺi el mÄdularele zdrobite de ciomege, iar sfintele lui mâini arse de fierul înroĹit Ĺi amorĹŁite. Deci dupÄ ce toĹŁi aceĹtia s-au adunat pentru rÄucredinciosul Arie, dupÄ ce cu hotÄrâre dumnezeiascÄ l-au surpat Ĺi l-au dat anatemei, s-au adunat cu împÄratul în Constantinopol. Fericitul împÄrat Constantin a ĹŁinut în mâinile lui mâinile Sfântului Pavel, le-a sÄrutat, le-a pus peste ochii lui Ĺi peste celelalte mÄdulare ale lui Ĺi a zis: "Nu mÄ satur sÄ sÄrut mâinile acestea, ce-au ajuns moarte Ĺi nemiĹcate pentru Hristosul meu". S-a dus sfântul apoi iarÄĹi la scaunul sÄu, a mai trÄit acolo câĹŁiva ani Ĺi s-a mutat la Domnul.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea sfinĹŁirii sfintei marii biserici a lui Dumnezeu, adicÄ a bisericii Sfânta Sofia.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea Sfântului Ĺi purtÄtorului de Dumnezeu pÄrintele nostru Naum din Ohrida, fÄcÄtorul de minuni, luminÄtorul Ĺi predicatorul slavilor.
NÄscut în Imperiul bizantin în vremea când Biserica se apÄra din nou de cei care luptau împotriva sfintelor icoane (cÄtre 843), sfântul Naum a devenit ucenic al mÄriĹŁilor apostoli ai slavilor, sfinĹŁii Chiril Ĺi Metodie, Ĺi a plecat cu în misiune în regiunile puĹŁin civilizate ale Europei Centrale (Moravia, în principal), cÄtre anul 863. În ciuda piedicilor Ĺi umilinĹŁelor ce au avut de suferit, misiunea lor a fost încununatÄ de succes, cÄci, contrar misionarilor franci veniĹŁi din Germania, care cÄutau sÄ impunÄ limba latinÄ, ei cunoĹteau dialectul locuitorilor acestor regiuni Ĺi au început sÄ traducÄ Sfintele Scripturi Ĺi Liturghia Sfântului Ioan GurÄ de Aur. Cum însÄ aceastÄ limbÄ nu avea un alfabet, sfinĹŁii au compus ei unul Ĺi au lÄsat astfel multe cÄrĹŁi ca temei al trÄiniciei misiunii lor.
Lucrarea aceasta fiind foarte avansatÄ, sfinĹŁii au plecat cÄtre Roma, ca sÄ obĹŁinÄ sprijinul Ĺi aprobarea papei Adrian II (867-872), care i-a primit la curte cu onoruri, ca pe adevÄraĹŁi trimiĹi ai lui Dumnezeu. DupÄ compararea cu textul grec, traducerile lor au fost gÄsite exacte Ĺi bune de a fi utilizate pentru evanghelizarea popoarelor slave. Adrian al II-lea le-a dat drept urmare binecuvântarea sa Ĺi chiar a hirotonit întru preoĹŁie pe o parte din ucenicii lor, ca sÄ poatÄ sluji in bisericile satelor Ĺi oraĹelor evanghelizate Liturghia slavÄ pe care au tradus-o. În timpul acestei cÄlÄtorii, Domnul Ĺi-a arÄtat atât de mult harul faĹŁÄ de ucenicii SÄi, încât multe minuni Ĺi vindecÄri s-au fÄcut prin ei în acest timp. Iar Sfântul Naum, deĹi era cel mai tânÄr dintre ei, nu s-a arÄtat nicidecum mai prejos decât ei în râvna apostolicÄ Ĺi darul tÄmÄduirilor.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea Sfântului Mucenic Shinon, care de sabie s-a sÄvârĹit.
Cu ale lor sfinte rugÄciuni, Doamne, miluieĹte-ne Ĺi ne mântuieĹte pe noi. Amin.
Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.