Sinaxar 18 Martie

În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului.

Sfântul Chiril s-a născut din părinți evlavioși, care mărturiseau credința creștină. De mic copil a fost crescut și el în nevoințe asemănătoare, pe vremea împăratului Constantin. Când, mai târziu, episcopul de atunci al Ierusalimului, s-a mutat către viața cea fericită, cel ce a fost învrednicit cu darul episcopiei a fost tocmai acest fericit Chiril, care s-a arătat un apărător plin de râvnă al sfintelor dogme apostolice. În vremea aceea, pe scaunul din Cezareea Palestinei se găsea Acaciu, care pentru că nu voia nicidecum să mărturisească cum că Fiul este de o ființă cu Tatăl, a fost depus din treaptă de către Sinodul din Sardica. Dar Acaciu nu a voit să se supună hotărârii sinodului, ci a rămas mai departe, ca un tiran pe scaunul său și, mai mult, pentru că era cunoscut împăratului, luând putere de la acesta, a depus la rândul său din treaptă pe Chiril și l-a alungat din Ierusalim.

Sfântul Chiril, alungat fiind din Ierusalim, a venit la Tars unde a rămas câtva vreme împreună cu minunatul episcop Silvan. După ce s-a adunat un alt sinod la Seleucia, în 359, care a condamnat din nou pe Acaciu, acesta a plecat la Constantinopol și a venit la împărat ațâțând mânia acestuia, prin cele spuse de el împotriva lui Chiril. Pentru aceasta Chiril a fost condamnat la surghiun. După moartea lui Constantiu însă, urmând la conducerea împărăției Iulian și voind să atragă de partea lui pe toți cei ce fuseseră surghiuniți de înaintașul său, a dat poruncă să revină la scaunele lor toți episcopii care fuseseră mai înainte surghiuniți. Împreună cu toți ceilalți a revenit din surghiun și sfântul Chiril și și-a luat în primire scaunul său de la Ierusalim. Și păstorind în chip frumos și bineplăcut lui Dumnezeu turma încredințată lui și lăsând ca amintire Bisericii catehezele sale, cu care căutase să întărească în credința creștină turma sa, după ce a mai trăit puțină vreme de la întoarcerea din surghiun, a răposat întru fericire.

Și era sfântul Chiril, în ceea ce privește înfățișarea trupului, om potrivit de vârstă, gălbui la față, cu părul lung, cu nasul adus, lat și rotund la obraz, cu sprâncene deopotrivă tocmite și aduse, cu barba albă, deasă și îngemănată și cu toată ținuta asemenea unui om de la țară.

Tot în această zi, pomenirea celor zece mii de mucenici, care s-au săvârșit tăindu-li-se capetele.

Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Trofim, Evcarpion și cei împreună cu dânșii.

Când prigoana împotriva creștinilor din Nicomidia ajunsese în toi, în vremea împăratului Maximian, sfinții mucenici aceștia, Trofim și Evcarpion, se găseau în oaste și fiind puternici la trup și îndrăzneți, pentru că încă nu ajunseseră să cunoască învățătura creștină, prigoneau și ei pe creștini și ajunseseră niște vrăjmași preaînverșunați ai creștinilor: îi prindeau, îi băgau la închisori și având toată puterea împotriva lor, pe care voiau îi chinuiau și pe alții îi ocoleau.

Odată, mergând să prindă pe unii dintre creștini, au văzut un foc mare, care cobora asupra lor din cer, întocmai ca un nor. Și au mai auzit și un glas, care ieșea din acest foc și care zicea: "Pentru ce vă grăbiți să aduceți nenorocire asupra robilor Mei? Să nu vă înșelați: nimeni nu va putea să înfrângă pe cei ce au crezut în Mine. Mai degrabă alăturați-vă lor și veți dobândi împărăția cerurilor". Auzind glasul acesta, Trofim și Evcarpion, cei care mai înainte erau plini de cruzime și de îndrăzneală și care se îngâmfau împotriva creștinilor, au căzut la pământ, nemaiputând nici privi și nici auzi glasul acela care tuna din nor. Și de jos de unde se găseau, numai acest lucru grăiau: "Cu adevărat, mare este Dumnezeu, Cel ce s-a arătat nouă astăzi! Și fericiți suntem și noi, dacă ne vom face slujitori ai Lui". Iar după ce au zis acestea plini de frică, norul cel de foc s-a despărțit în două și iarăși s-a auzit un glas din el zicând: "Ridicați-vă și pocăindu-vă, iată, vi se vor ierta păcatele!" Și ridicându-se, au văzut stând în mijlocul norului pe cineva îmbrăcat în haină albă și cu totul frumos la înfățișare și mulțime multă stând în jurul lui, și minunându-se de această vedere, au zis ca dintr-o gură: "Primește-ne și pe noi că multe și nenumărate sunt păcatele noastre; căci ne-am pornit întocmai ca niște bețivani împotriva Ta, a adevăratului Dumnezeu și a robilor Tăi!" După ce au zis ei acestea, norul unindu-se iarăși laolaltă s-a urcat la cer. Iar ei plângând mult, s-au întors din drumul lor; și pe toți pe care mai înainte îi închiseseră, lăsând la o parte toată frica și teama, i-au îmbrățișat ca pe niște frați, închinându-se lor și le-au spus să se ducă la casele lor.

Dar mai-marele locului aflând acestea s-a umplut de mânie împotriva lor și poruncind să fie aduși înaintea lui, i-a întrebat care este pricina de și-au schimbat purtarea. După ce ei au istorisit însă toată vedenia pe care au avut-o, în toate amănuntele, mai-marele locului a poruncit să fie spânzurați pe lemn, iar după ce s-a făcut aceasta li s-au strujit coastele cu căngi de fier și li s-au frecat rănile cu țesături de păr. Iar sfinții, vitejește răbdând toate acestea, se rugau lui Dumnezeu, bucurându-se și mulțumindu-I. Pentru aceasta, mai-marele locului, umplându-se de și mai multã mânie împotriva lor, a dat poruncă să se pregătească un cuptor aprins în mijlocul cetății și sfinții să fie aruncați în el. După ce porunca tiranului s-a împlinit, sfinții intrând în cuptor, au primit acolo cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Mariei, sora lui Lazăr, care a uns picioarele Domnului cu nard și le-a șters cu părul capului ei.

Matei 26, 6-13 :

Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,
S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui, pe când ședea la masă.
Și văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: De ce risipa aceasta?
Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.
Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine.
Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna;
Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea.
Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.

Marcu 14, 3-9 :

Și fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, și șezând la masă, a venit o femeie având un alabastru, cu mir@ de nard curat, de mare preț, și, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus.
Dar erau unii mâhniți între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir?
Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari, și să se dea săracilor. Și cârteau împotriva ei.
Dar Iisus a zis: Lăsați-o. De ce îi faceți supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine.
Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi și, oricând voiți, puteți să le faceți bine, dar pe mine nu Mă aveți totdeauna.
Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare.
Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei.

Ioan 12, 1-8 :

Deci, cu șase zile înainte de Paști, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morți.
Și I-au făcut acolo cină și Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau cu El la masă.
Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis:
Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor?
Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur și, având punga, lua din ce se punea în ea.
A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat.
Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.