Calugaria

Călugăria este mare lucru, părinţilor. Se vorbeşte mult, s-au vorbit multe, lucruri subtile despre călugărie, dar nu s-a atins niciodată tot. Şi toată frumuseţea ei stă în tăierea voii. Tăierea voii este o continuă luptă cu Dumnezeu. „Trebuie biruit, căci El ne-a creat!" El ne-a creat cu voinţă liberă. Şi noi acum trebuie să ne tăiem această voinţă liberă. Şi când te gândeşti care sunt eforturile pe care le facem pentru cinstea care ne este dată?

Părinţilor, plăcerile nu au făcut decât să împuţească pământul! Ce plăceri? O plăcere de sminteli, oricum le-ai lua! Mănâncă cât îţi este foame, bea când îţi este sete, dar numai să stai aici. Şi cine a spus asta? Un mare părinte; chiar şi Arsenie cel Mare a spus vorba asta.

Aşa că, părinţilor, foarte mult să ne bucurăm că suntem călugări! Să-mi daţi voie să vă spun, tare aş vrea, ca la sfârşitul vieţii mele, să pot să spun atât: „Mor fericit că sunt călugăr!" Şi am fost foarte ispitit, părinţilor! Închisori, pustii, stareţii, fel de fel, chiar şi ca duhovnic acum.

M-a întrebat odată o fată, ca la 25-30 de ani, cred că era profesoară, după ce terminasem slujba de acolo, eram pe treptele de la casa unde stau eu în mănăstire, şi zice: „Părinte, care este prima condiţie care trebuie s-o îndeplineşti ca să te faci călugăr?" Zic, dintr-o dată: „Să fii nebun!" A înţeles!

Ne ducem dintr-o necesitate sufletească, şi atunci te iei la luptă cu tine, frate, şi să nu te laşi cu nici un chip. Nu trebuie să urmăriţi mântuirea te miri cum! Urmăriţi-vă pe voi, cercetaţi-vă mai mult! Şi ca metodă, înregistraţi-vă mereu paşii: „Ce fac, unde merg, cine sunt?" Pentru că una din marile tactici ale diavolului este să ne scoată din mănăstire, după cum sunt foarte convins, atunci când te duci la mănăstire diavolul este în stare să angajeze toată lumea ca să te împiedice, toată lumea pământului!

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 2, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 140-141)

Categoria: Articole

Cautare:

Calugaria

Vizualizari: 986

Id: 9268

Imagine:

Share: