Cand ai o virtute? Cand simti ca izvoraste din tine!

Undeva în Pateric este o afirmaţie în legătură cu un Părinte, cum că din multa bunătate nu mai ştia ce e răutatea. Nu putea să fie rău, pentru că era bun. Cineva care-i bun cu adevărat nu poate să fie rău. Cineva care e rău cu adevărat nu poate să fie bun decât întâmplător.

În Pateric se spune despre Părintele Macarie că a fost odihnitor al unui om angajat în altă credinţă, al unui popă idolesc, care întâi l-a bătut pe un ucenic al lui, care a trecut pe lângă el, şi l-a defăimat, l-a necinstit şi l-a bătut, iar apoi, când a venit Avva Macarie şi a vorbit frumos cu el, s-a minunat. Acolo este o concluzie foarte interesantă şi ar fi bine s-o ţinem minte cu toţii: Cu un cuvânt bun, şi pe cel rău îl faci bun, şi cu cuvânt rău, şi pe cel bun îl faci rău. Într-adevăr, aşa este, dacă eşti cu grijă şi-l menajezi pe om şi spui un cuvânt bun, chiar dacă el e rău, n-are motive să-şi arate răutatea. Cu un cuvânt bun, şi pe cel rău îl faci bun. Cu cuvântul rău, însă, şi pe cel bun îl faci rău, când nu-i bun deplin, cum era părintele acela care, din multa bunătate, nu mai ştia ce-i răutatea.

Domnul Hristos a zis: „Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre”. Ce înseamnă aceasta? Faceţi şi voi la fel, adică să fiţi buni şi blânzi şi smeriţi, până la măsura aceea ca să izvorască din inima voastră bunătatea, blândeţea şi smerenia. Asta este un lucru foarte important! Când ai o virtute? Când n-o mai cauţi, când o ai, când simţi că o ai, că izvorăşte din tine, când se revarsă din tine. Dacă zici: „Oare cum să fac să fiu smerit? Oare ce-aş mai putea să fac să am smerenie?”, înseamnă că încă n-ai smerenie, că o cauţi.

(Arhimandrit Teofil Părăian, Cum putem deveni mai buni – Mijloace de îmbunătăţire sufletească, Editura Agaton, pp. 135-136)

Categoria: Articole

Cautare: