Cand se naste pacatul in inima noastra?

- Ce să fac, căci eu mă spovedesc des, dar păcatele se adună mereu…şi-mi spun apoi cu îndoială: dacă Dumnezeu nu mi-a iertat aceste păcate?

- Atunci când apare îndoiala, trebuie neapărat să vă amintiţi toate păcatele, să le scrieţi pe hârtie şi să le mărturisiţi în faţa preotului.

În cartea Cuvioşilor Varsanufie şi Ioan despre spovedanie găsim următoarele: adeseori, noi greşim în timpul zilei cu gândul, cu cuvântul sau cu fapta. În momentul în care greşim trebuie să ne aducem aminte de Dumnezeu şi să-I cerem: „Doamne, iartă-ne, căci am greşit! Am judecat, am dormit prea mult, am vorbit lucruri nepotrivite”. Şi Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, ne iartă nouă greşelile acestea zilnice.

Pe parcursul unei zile şi al unei nopţi avem milioane de ispite, dar dacă le-am considera pe toate păcate şi am lupta personal cu ele şi nu le-am învinge prin gânduri bune, ci am merge să le enumerăm pe toate părintelui, l-am slei de puteri. Trebuie să învăţăm să îndepărtăm ispitele de la noi, căci acestea ne sunt insuflate de diavol şi nu sunt gândurile noastre rele. Păcatul se naşte în inima noastră doar în momentul în care acceptăm sugestia celui rău şi alungăm sentimentele pozitive pe care le avem faţă de aproapele nostru prin supărare, mânie şi ură. Atunci în inima noastră pătrunde răul. De ce? Pentru că n-am făcut diferenţa dintre gândurile noastre şi ispite. Iar această înţelepciune vine odată cu experienţa, în momentul în care păcatele ne obosesc pe noi înşine şi suntem foarte atenţi la faptele noastre. Ispite vor fi tot atâtea, dar păcate mult mai puţine.

(Îndrumar creştin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov) ,vol. 2, Editura Sophia, 2009, pp. 194)

Categoria: Articole

Cautare: